Papa despre Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii
15.05.2011, Vatican (Catholica) - În Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii, celebrată duminică, 15 mai 2011, Papa Benedict al XVI-lea a cerut tuturor să nu uite de Dumnezeu în lumea noastră tehnologizată şi să se roage pentru Episcopi, inclusiv pentru Episcopul Romei. Pontiful a amintit beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea, cu „o rezonanţă mondială”, amintind şi „alţi martori exemplari ai lui Cristos, mult mai puţin cunoscuţi, pe care Biserica îi indică cu bucurie veneraţiei din partea credincioşilor. Astăzi, la Wurzburg, în Germania, este proclamat fericit Georg Hafner, preot diecezan mort martir în lagărul de concentrare de la Dachau; iar sâmbătă, 7 mai, la Pozzuoli, a fost beatificat un alt preot, Giustino Maria Russolillo, fondator al Societăţii Vocaţiilor Divine. Mulţumesc Domnului pentru că nu lasă ca Biserica Sa să ducă lipsă de preoţi sfinţi”. Vă oferim alocuţiunea Papei rostită înainte de rugăciunea Regina Caeli, după traducerea realizată de Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
Liturghia Duminicii a patra a Paştelui ne prezintă una dintre imaginile cele mai frumoase care, încă din primele secole ale Bisericii, l-au reprezentat pe Domnul Isus: aceea a Bunului Păstor. Evanghelia Sfântului Ioan, în capitolul 10, ne descrie trăsăturile speciale ale raportului dintre Cristos Păstor şi turma Sa, un raport atât de strâns încât nimeni nu îi va putea răpi oile din mâna Sa. Ele, într-adevăr, sunt unite cu El printr-o legătură de iubire şi de cunoaştere reciprocă, legătură care le garantează darul incomensurabil al vieţii veşnice. În acelaşi timp, atitudinea turmei faţă de Bunul Păstor, Cristos, este prezentată de Evanghelist prin două verbe specifice: a asculta şi a urma. Aceşti termeni desemnează caracteristicile fundamentale ale celor care trăiesc urmarea Domnului. Înainte de toate ascultarea Cuvântului Său, din care se naşte şi se alimentează credinţa. Numai cine este atent la glasul Domnului este în stare să evalueze în conştiinţa proprie deciziile juste pentru a acţiona după voinţa lui Dumnezeu. Din ascultare derivă, apoi, urmarea lui Isus: acţionăm ca ucenici după ce am ascultat şi primit în întregime învăţăturile Maestrului, pentru a le trăi zilnic.
În această duminică simţim, aşadar, în mod spontan impulsul de a-i aminti înaintea lui Dumnezeu pe Păstorii Bisericii, şi pe cei care se formează să devină Păstori. Vă invit de aceea la o rugăciune specială pentru Episcopi – inclusiv pentru Episcopul Romei! – pentru parohi, pentru toţi cei care au responsabilitate în conducerea turmei lui Cristos, pentru ca să fie credincioşi şi înţelepţi în a-şi împlini slujirea lor. În special ne rugăm, în această Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii, pentru chemările la preoţie, pentru ca să nu lipsească niciodată lucrători destoinici în secerişul Domnului. În urmă cu 70 de ani, Venerabilul Pius al XII-lea a instituit Opera Pontificală pentru vocaţii preoţeşti. Intuiţia fericită a Predecesorului meu se baza pe convingerea că vocaţiile cresc şi se dezvoltă în Bisericile particulare, facilitate de contextele familiale sănătoase şi întărite de spirit de credinţă, de caritate şi de evlavie. În mesajul trimis pentru această Zi Mondială, am subliniat că o vocaţie se împlineşte când se iese „din propria voinţă închisă şi din propria idee de autorealizare, pentru a se cufunda într-o altă voinţă, aceea a lui Dumnezeu, lăsându-se călăuzită de ea”. Şi în timpul nostru, în care glasul Domnului riscă să fie acoperit de atâtea alte glasuri, fiecare comunitate bisericească este chemată să promoveze şi să îngrijească vocaţiile la preoţie şi la viaţa consacrată. Oamenii în fapt au întotdeauna nevoie de Dumnezeu, chiar şi în lumea noastră tehnologizată, şi va fi mereu nevoie de Păstori care vestesc Cuvântul Său şi ajută la a-l întâlni pe Domnul în Sacramente.
Iubiţi fraţi şi surori, revigoraţi de bucuria pascală şi de credinţa în Cel Înviat, să încredinţă propunerile şi intenţiile noastre Fecioarei Maria, Mamă a oricărei vocaţii, pentru ca prin mijlocirea ei să trezească şi să susţină numeroase şi sfinte vocaţii în slujba Bisericii şi a lumii.
Înainte de antifonul marian pascal, Papa a lansat un prim apel pentru Libia şi Siria:
Iubiţi fraţi şi surori, continui să urmăresc cu îngrijorare dramaticul conflict armat care, în Libia, a pricinuit un număr ridicat de victime şi de suferinţe, mai ales în rândul populaţiei civile. Reînnoiesc un presant apel pentru ca negocierea şi dialogul să prevaleze asupra căii violenţei, cu ajutorul organismelor internaţionale care se străduiesc să găsească o soluţie pentru această criză. În afară de aceasta, asigur participarea mea prin rugăciune şi plină de emoţie la angajarea cu care Biserica locală asistă populaţia, în special prin persoanele consacrate prezente în spitale.
Gândul meu se îndreaptă şi către Siria, unde este urgent să se restabilească o convieţuire bazată pe armonie şi unitate. Îi cer lui Dumnezeu să nu mai fie alte vărsări de sânge în acea patrie a unor mari religii şi civilizaţii, şi invit autorităţile şi toţi cetăţenii să nu cruţe nici un efort în căutarea binelui comun şi în acceptarea aspiraţiilor legitime la un viitor de pace şi de stabilitate.
