Interviul luat de Papă astronauţilor
23.05.2011, Vatican (Catholica) - Sâmbăta trecută Papa Benedict al XVI-lea a făcut ceva în premieră: a vorbit cu o echipă de astronauţi aflaţi în spaţiul cosmic. După ce şi-a exprimat admiraţia pentru „curajul vostru, precum şi disciplina şi angajarea cu care v-aţi pregătit pentru această misiune”, Pontiful a spus: Dar aceasta este o conversaţie, nu trebuie să vorbesc numai eu. Sunt foarte curios să ascult de la voi experienţele voastre şi reflecţiile voastre. Dacă nu vă deranjează, aş vrea să vă adresez câteva întrebări.” Redăm „interviul” luat de Papa astronauţilor, tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru InfoSapientia.ro după materialul apărut în L’Osservatore Romano.
Papa: De la Staţia Spaţială voi aveţi o perspectivă foarte diferită asupra Pământului. Voi survolaţi de multe ori pe zi diferitele continente şi naţiuni. Cred că pentru voi trebuie să fie evident faptul că noi toţi trăim pe o unică planetă şi că este absurd să luptăm între noi şi să ne ucidem unii pe alţii. Ştiu că soţia lui Mark Kelly a fost victima unui grav atentat şi sper că sănătatea ei continuă să se îmbunătăţească. Atunci când voi contemplaţi Pământul de acolo de sus, vi se întâmplă să vă gândiţi la modul în care naţiunile şi popoarele trăiesc împreună aici pe pământ, sau la modul în care ştiinţa poate să contribuie la cauza păcii?
Americanul Mark Kelly: Mulţumesc pentru cuvintele amabile, Sanctitate, şi mulţumesc pentru că aţi menţionat-o pe soţia mea, Gabby. Este o întrebare foarte bună. Survolăm aproape tot pământul şi nu se văd graniţe, dar în acelaşi timp ne dăm seama că persoanele luptă unele împotriva altora şi că există atâta violenţă în lume. De obicei persoanele luptă între ele pentru multe lucruri diferite, aşa cum putem vedea acum în Orientul Mijlociu. De obicei oamenii luptă pentru resurse. Este interesant că pe pământ oamenii luptă pentru energie, în timp ce în spaţiu utilizăm energia solară şi baterii cu combustibil. Ştiinţa şi tehnologia pe care le aplicăm în staţia spaţială folosesc pentru a dezvolta o capacitate de energie solară ce să ne furnizeze o cantitate de energie nelimitată. Dacă s-ar reuşi să se adopte tehnologii asemănătoare pe Pământ, probabil am putea reduce un pic violenţa aceea.
Papa: Una din temele asupra cărora revin des în discursurile mele este aceea a responsabilităţii pe care o avem cu toţii pentru viitorul planetei noastre. Amintesc de riscurile serioase care se anunţă pentru mediuşi pentru supravieţuirea generaţiilor viitoare. Oamenii de ştiinţă ne spun că trebuie să fim vigilenţi şi, dintr-un punct de vedere etic, trebuie la fel să dezvoltăm conştiinţa noastră. Din punctul vostru extraordinar de observaţie cum vedeţi situaţia pe Pământ? Vedeţi semne sau fenomene faţă de care trebuie să acordăm atenţie mai mare?
Americanul Ron Garan: Sanctitate, este cu adevărat un punct de observaţie privilegiat. Este o mare onoare să vorbim cu dumneavoastră şi aveţi dreptate că de aici de sus ne bucurăm de un extraordinar punct de observaţie. Pe de o parte putem vedea planeta noastră cât de este de nespus de frumoasă, pe de altă parte putem înţelege cât este de fragilă. Atmosfera, de exemplu, dacă este văzută din spaţiu este subţire ca o foiţă. Şi ne face să reflectăm la faptul că acest strat atât de subţire este ceea ce separă orice fiinţă vie de golul din spaţiu şi este tot ceea ce ne protejează. Ni se pare incredibil să observăm pământul care este suspendat în întunericul spaţiului şi să ne gândim că noi suntem aici împreună, călătorind prin univers în această oază frumoasă şi fragilă. Şi ne umple de speranţă să ne gândim că noi toţi la bordul acestei incredibile staţii pe orbită, construită graţie parteneriatului internaţional al multor naţiuni, îndeplinim această surprinzătoare activitate. Acest lucru demonstrează că, lucrând împreună şi cooperând, putem să depăşim multe dintre problemele planetei noastră şi să rezolvăm multe dintre provocările pe care locuitorii săi trebuie să le înfrunte. Şi este un loc foarte frumos pentru a lucra şi a observa lucrarea noastră foarte frumoasă.
Papa: Experienţa pe care o aveţi acum este extraordinară şi foarte importantă, chiar dacă la sfârşit va trebui să vă întoarceţi jos pe Pământ, ca noi toţi. Atunci când vă veţi întoarce, veţi fi foarte admiraţi şi trataţi ca eroi care vorbesc şi acţionează cu autoritate. Veţi fi invitaţi să povestiţi experienţele voastre. Care vor fi mesajele cele mai importante pe care veţi vrea să le transmiteţi, în special tinerilor, care vor trăi într-o lume profund influenţată de experienţele şi descoperirile voastre?
Americanul Mike Finchke: Sanctitate, aşa cum au spus colegii mei, putem privi în jos şi vedea frumoasa noastră planetă, care a fost creată de Dumnezeu şi este planeta cea mai frumoasă din întregul sistem solar. Totuşi, dacă privim în sus putem vedea restul universului. Şi restul universului este acolo pentru noi ca să îl explorăm. Staţia Spaţială Internaţională este numai un simbol, un exemplu a ceea ce pot să facă fiinţele umane atunci când lucrează împreună în mod constructiv. Unul din cele mai importante mesaje ale noastre este deci acela să facem cunoscut fiilor planetei, să facem cunoscut tinerilor, că există un întreg univers pentru noi ca să fie explorat şi dacă ne angajăm împreună nu este nimic ce nu reuşim să facem.
Papa: Explorarea spaţiului este o aventură ştiinţifică fascinantă. Ştiu că aţi fost ocupaţi cu instalarea de noi instrumente pentru cercetarea ştiinţifică ulterioară şi studierea radiaţiilor care vin din spaţiile cele mai îndepărtate. Însă cred că este vorba şi de o aventură a spiritului uman, un stimulent foarte puternic de a reflecta asupra originilor şi asupra destinului universului şi umanităţii. Cei care cred îşi îndreaptă adesea privirea în sus, spre spaţiile neîngrădite ale cerurilor şi, meditând despre Cel care a creat toate acestea, sunt uimiţi de misterul măreţiei Sale. Pentru acest motiv medalia pe care am încredinţat-o lui Roberto, ca semn al participării mele la misiunea voastră, reprezintă creaţia omului, aşa cum a pictat-o Michelangelo pe bolta din Capela Sixtină. În mijlocul muncii şi cercetării voastre intense, vi se întâmplă vreodată să vă opriţi şi să aveţi asemenea gânduri, eventual şi pentru a adresa o rugăciune Creatorului? Sau vă va fi mai uşor să reflectaţi asupra acestor teme odată întorşi pe Pământ?
Italianul Roberto Vittori: Sanctitate, munca de astronaut este foarte intensă. Avem cu toţii posibilitatea de a privi afară. Atunci când vine noaptea putem privi în jos, spre planeta noastră, planeta albastră. Este foarte frumoasă. Albastrul este culoarea planetei noastre, albastru este culoarea cerului, albastru este culoarea aeronauticii italiene, care mi-a dat oportunitatea de a mă uni cu Agenţia Spaţială Europeană. Am reuşit să vedem frumuseţea tridimensională a planetei noastre. Mă rog pentru mine, pentru familiile noastre, pentru viitorul nostru. Am luat cu mine această medalie pentru a demonstra lipsa gravitaţiei. Vă mulţumesc pentru această oportunitate, şi acum o voi flutura spre colegul şi prietenul meu Paolo. Am luat-o cu mine în spaţiu şi o voi duce înapoi jos pentru a v-o da dumneavoastră.
Papa: Ultima mea întrebare este pentru Paolo. Dragă Paolo, ştiu că zilele trecute mama ta a murit şi atunci când, peste câteva zile, te vei întoarce acasă nu o vei mai găsi aşteptându-te. Cu toţii suntem aproape de tine, şi eu m-am rugat pentru ea… Cum ai trăit acest timp de durere? În Staţiunea voastră vă simţiţi departe şi izolaţi şi înduraţi un sentiment de separare, sau vă simţiţi uniţi între voi şi inseraţi într-o comunitate care vă însoţeşte cu atenţie şi iubire?
Italianul Paolo Nespoli: Sfinte Părinte am simţit rugăciunile dumneavoastră, rugăciunile voastre ajung până aici sus: este adevărat, suntem în afara acestei lumi, ne rotim în jurul Pământului şi avem un punct special pentru a privi Pământul şi pentru a simţi tot ceea ce este în jurul nostru. Colegii mei aici, la bordul Staţiei – Dmitry, Kelly, Ron, Alexander şi Andrei – au fost aproape de mine în acest moment important pentru mine, foarte intens, aşa cum fraţii mei, surorile mele, mătuşile mele, verişorii mei, rudele mele au fost aproape de mama mea în ultimele momente. Sunt recunoscător pentru toate acestea. M-am simţit departe, dar şi foarte aproape, şi cu siguranţă gândul de a vă simţi pe voi toţi aproape de mine, uniţi în acest moment, a fost de uşurare extremă. Mulţumesc şi Agenţiei Spaţiale Europene şi Agenţiei Spaţiale Americane care au pus la dispoziţie resursele pentru ca eu să pot vorbi cu ea în ultimele momente.
La sfârşit, Papa Benedict al XVI-lea a împărţit binecuvântarea apostolică, nu înainte să le spună: „Dragi astronauţi, vă mulţumesc din inimă pentru această foarte frumoasă oportunitate de întâlnire şi dialog cu voi. M-aţi ajutat pe mine şi multe alte persoane să reflectăm împreună despre teme importante care se referă la viitorul omenirii. Vă transmit cele mai bune urări pentru munca voastră şi pentru succesul marii voastre misiuni în slujba ştiinţei, a colaborării internaţionale, a progresului autentic şi în favoarea păcii în lume. Voi continua să vă urmăresc cu gândul şi rugăciunea şi din inimă vă împart binecuvântarea apostolică.”
