Părintele Ioan Ciuraru. Un apostol neobosit al lui Cristos
23.05.2011, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi anunţă apariţia cărţii „Părintele Ioan Ciuraru. Un apostol neobosit al lui Cristos”, scrisă de Fabian Doboş. Cartea apare în colecţia „Magistra vitae”, în formatul 13×20, are 100 pagini şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 4 lei. „În epoca Internetului, apariţia unei broşuri despre un preot care a iubit cărţile religioase mai mult decât propria viaţă ar putea să pară un lucru fără sens, un eşec total. Cu toate acestea, am preferat să riscăm şi să aşezăm pe hârtie câteva momente importante din viaţa şi activitatea acestui mare iubitor de cărţi.”
Astfel se deschide prefaţa noii cărţi apărută la Editura Sapientia, care încearcă „să trezească în cititor, pe de o parte, interesul faţă de jertfa pe care înaintaşul a făcut-o pentru menţinerea credinţei creştine în poporul român, iar, pe de altă parte, doreşte să-l propună pe părintele Ioan Ciuraru ca model pentru toţi aceia care cred şi pun în practică proverbul: Ai carte, ai parte”. În începutul cărţii, PS Petru Gherghel scrie un cuvânt de omagiu către părintele Ioan Ciuraru, amintind cele spuse la celebrarea funeraliilor acestuia din 10 aprilie 1996. În acest omagiu, se foloseşte de cuvintele Sfântului Paulin de Nola: „Ipse Dominus Hostia omnium sacerdotum est qui victima sui sacerdotii et sacerdos suae victimae fuit”, subliniind faptul că în viaţa, opera şi moartea părintelui Ciuraru s-au împlinit şi verificat, într-un mod exemplar, aceeaşi realitate: „părintele Ioan fiind cu adevărat preot şi jertfă, preot care a celebrat zilnic jertfa mântuirii potrivit cu alegerea şi misiunea primită din ziua hirotonirii, oferindu-se, în acelaşi timp, pe sine însuşi ca jertfă, aşa cum a făcut-o Marele Preot care l-a chemat şi l-a uns cu Duhul său cel Sfânt”.
În continuarea cărţii, se află biografia părintelui Ioan Ciuraru. Urmează mărturii ale colegilor săi, dar şi ale unor membri ai familiei sale, fiind caracterizat ca: „Un om deosebit” (pr. Grigore Duma), „Un preot sfânt” (pr. Anton Alecu), „Un adevărat frate” (Elena, sora mai mare a părintelui), „Un preot atipic” (pr. Claudiu Dumea), „Un om al lui Dumnezeu” (pr. Daniel Cimpu) etc. La sfârşitul cărţii se află o anexă care cuprinde testamentul părintelui Ioan Ciuraru, precum şi câteva notiţe ale acestuia şi câteva fotografii. „Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a chemat la existenţă şi mântuire, dăruindu-mi harul sfintei Preoţii. Îi cer iertare pentru toate păcatele. Vreau să trăiesc şi să mor ca adevărat fiu al Bisericii Catolice, pe care am iubit-o cu pasiune, chiar dacă uneori am fost stângaci sau socotit duşman al ei. Acelaşi lucru îl las în testament credincioşilor şi, mai ales, preoţilor: să iubească Biserica. Iert pe toţi şi-i rog pe toţi pe care i-am supărat să mă ierte” (din testamentul părintelui Ciuraru).
