La 3 iulie 2011 va avea loc beatificarea Episcopului Janos Scheffler
17.06.2011, Bucureşti (Catholica) - Ultimul număr din revista „Actualitatea creştină” conţine în primele pagini un articol semnat de IPS Ioan Robu, Arhiepiscop de Bucureşti, dedicat personalităţii Episcopului Janos Scheffler, care va fi beatificat la Satu Mare la 3 iulie 2011. Articolul a apărut astăzi şi pe situl ARCB.ro, de unde preluăm câteva fragmente: „Îndată după 1990, pe atunci noul Episcop de Satu Mare, Pal Reizer (între timp trecut la cele veşnice) a introdus cauza de beatificare a predecesorului său, Episcopul Janos Scheffler, căci faima acestuia de martir al Bisericii era larg răspândită printre preoţi şi credincioşi. Dosarul întocmit în acest scop a fost oficial predat Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor în decembrie 1996, iar etapele de studiu şi de pregătire parcurse conform procedurilor canonice s-au încheiat la 1 iulie 2010, când Sanctitatea Sa, Papa Benedict al XVI-lea, a semnat documentul de recunoaştere a martiriului Episcopului Scheffler.”
„Din datele puse la dispoziţia noastră de către Dieceza de Satu Mare, rezultă că Janos Scheffler s-a născut la 29 octombrie 1887, în localitatea Cămin, dintr-o familie de clăcaşi cu zece copii. A studiat la gimnaziul catolic din Satu Mare, la Facultatea de Teologie a Universităţii Pazmany Peter din Budapesta, iar după hirotonirea sa, timp de doi ani, a studiat la Roma, la Facultatea de Drept a Universităţii Gregoriene, unde a obţinut titlul de doctor în drept canonic, în anul 1912. A avut o capacitate intelectuală de excepţie, şi ca atare a fost în tot acest timp un student remarcabil. […] După unificarea Diecezelor de Satu Mare şi Oradea i-a fost încredinţată, în 1929, organizarea studiilor teologice, devenind prefect de studii şi director spiritual. […] În 1940 a fost numit profesor titular al Catedrei de drept canonic a Universităţii Franz Josef din Cluj, apoi a fost ales membru al Academiei Sfântul Ştefan. Vocaţia vieţii sale însă a fost formarea preoţilor şi educaţia spirituală a persoanelor consacrate. A desfăşurat aceste activităţi la Seminarul din Satu Mare şi la cel din Oradea, fiind de asemenea preot confesor al Surorilor Milostive, din Satu Mare, şi al celor Franciscane, din Oradea.”
„În 1942, Sfântul Scaun l-a numit Episcop al Diecezei de Satu Mare şi a fost consacrat ca atare la 17 mai de către dr. Iustin Seredi, Arhiepiscop Primat al Ungariei, împreună cu dr. Iuliu Glattfelder, Episcop de Cenad şi dr. Ştefan Madarasz, Episcop de Kosice. În vederea ocrotirii vocaţiilor preoţeşti, a iniţiat activitatea numită Opus Vocationum Ecclesiasticum, având ca scop organizarea activităţii de susţinere a vocaţiilor şi a planificat înfiinţarea de seminarii liceale pe tot cuprinsul Diecezei. Acest lucru s-a realizat la Satu Mare în 1946. L-a preocupat inclusiv educarea filosofică şi spirituală a adulţilor. Cu acest scop a tradus în maghiară volumul trei – Învăţătura despre har – din lucrarea lui Spirago, „Catehismul adulţilor”, precum şi „Marele Sacrament dumnezeiesc. Prezenţa reală a lui Isus în Sfânta Împărtăşanie – Izvor al vieţii”, de Iulian P. Eymard. Se ştie că scopul principal al vieţii sale spirituale a fost transpunerea în practică a adevăratei iubiri faţă de aproapele, dusă până la sacrificiu.”
„În 1946 a aflat că Sfântul Părinte Papa Pius al XII-lea l-a numit în locul Episcopului de Gyor, care a murit ca un martir, Apor Vilmos. A declarat că se supune hotărârii Sfântului Părinte, însă a cerut ca ţinându-se cont de situaţia grea existentă, să rămână în Dieceza de Satu Mare; Sfântul Scaun i-a acceptat cererea. Dificultăţile de tot felul deveneau tot mai mari, Guvernul a denunţat la 19 iulie 1948 Concordatul cu Sfântul Scaun, iar noua Lege a cultelor a desfiinţat şi Dieceza de Satu Mare-Oradea. În acelaşi timp, Episcopul a fost suspendat de către Guvern, interzicându-i se exercitarea funcţiei episcopale. În 1950, atunci când s-a opus autorităţilor comuniste care doreau să despartă Biserica Catolică din România de Papa de la Roma, a fost internat cu domiciliu forţat la Baia de Criş, unde nu a putut primi nici vizitatori. […] Procesul înscenat împotriva lui nu a mai avut loc, deoarece torturile şi condiţiile inumane din închisoare i-au distrus sănătatea; a murit la 6 decembrie 1952, în închisoarea de la Jilava. Noi toţi îl considerăm martir şi iată că Roma, prin glasul Sfântului Părinte, a confirmat convingerea noastră.”
„Felicităm Dieceza de Satu Mare, preoţii, credincioşii, persoanele consacrate, în frunte cu Episcopul lor actual, Mons. Eugen Schonberger, pentru marea sărbătoare a beatificării din 3 iulie 2011. Sărbătoarea lor este şi sărbătoarea noastră, a întregii Biserici locale de ambele rituri din România. Îl rugăm pe Fericitul martir Janos Scheffler să mijlocească pentru noi şi ţara noastră toată binecuvântarea şi tot harul pentru binele şi pacea tuturor, dar mai presus de toate pentru mântuirea cea veşnică.” Textul integral, se spune în revista „Actualitatea creştină”, se va citi de către preoţii Arhidiecezei de Bucureşti la toate Sfintele Liturghii din ziua de duminică, 3 iulie 2011.
