Rugăciune pentru cei care „au semănat credinţa” în Arhidieceza de Bucureşti
17.06.2011, Bucureşti (Catholica) - „Noi, cei de astăzi, nu trebuie să uităm de cei care au muncit în acelaşi lan al Mântuitorului cu multe jertfe, cu renunţări, înfruntând primejdii cu care au luptat, încrezători că Acela care i-a chemat la muncă, nu-i va părăsi”. Aceste cuvinte au constituit îndemnul de la începutul scurtei prezentări a istoriei Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti făcută de părintele Eugen Bortoş, parohul comunităţii „Sfânta Fecioară Maria a Harurilor” – Bărăţia din Bucureşti, în cadrul Sfintei Liturghii celebrată pentru Episcopii, preoţii, călugării şi călugăriţele ce au lucrat în Arhidieceză şi acum se odihnesc în Domnul.
Sfânta Liturghie şi celebrarea prohodului au avut loc în biserica parohiei „Sf. Elena” din Bucureşti, în dimineaţa zilei de miercuri, 15 iunie 2011, şi au fost prezidate de IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, însoţit la altar de PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureşti, precum şi de preoţii din parohiile bucureştene şi împrejurimi. Împreună cu credincioşii din parohia „Sf. Elena” au fost prezente şi persoanele consacrate; cu toţii s-au rugat ca cei care „au mers înaintea lor în semnul credinţei şi dorm acum somnul păcii” să se bucure de răsplata promisă de Mântuitorul tuturor celor care îl urmează cu fidelitate, scrie pr. Vincenţiu Balint pe situl ARCB.ro.
După cuvântul de salut adresat celor prezenţi de parohul comunităţii, pr. Petru Husariu, şi invitaţia ca toţi să se unească în rugăciune în jurul altarului pentru cei care „şi-au dat viaţa, într-un fel sau altul, şi-au oferit-o pentru a predica Evanghelia, împlinind porunca lui Cristos, cel care i-a chemat şi i-a ales”, a urmat cântarea prohodului. „Sf. Apostol Paul le scria Corintenilor în prima sa scrisoare: ‘Eu am plantat, Apolo a udat, însă Dumnezeu a dat creşterea'”, a spus pr. Eugen. „Noi culegem acum roadele pentru care alţii, înaintea noastră, au trudit”: Episcopii, preoţii, călugării şi călugăriţele care au murit din cauza epidemiilor de ciumă din anii 1792-1793 şi 1813; care au fost suferit din cauza celor două războaie mondiale, internaţi în lagăre, siliţi să muncească la reconstrucţie în fosta URSS; care au murit în închisori şi aresturi în timpul comunismului.
„Aceştia au semănat cu lacrimi, cu oboseală, cu multe alte jertfe, iar noi acum secerăm cu bucurie”, a spus spre final părintele. „Să nu ne zgârcim în a semăna în ogorul Domnului ca noi sau cei ce vor veni după noi să aibă ce culege, roadele pe care Dumnezeu le va da”.
