Mons. Robu: Interviu pentru Lumea Justiţiei
05.07.2011, Bucureşti (Catholica) - „Aşa cum de la judecătorii pământeni aşteptăm dreptate şi nu milă, tot aşa şi judecătorii pământeni aşteaptă de la Judecătorul Ceresc dreptate şi îndurare” – acest citat este folosit ca titlu în interviul publicat duminică pe situl Lumea Justiţiei (LuJu.ro). În introducere se aminteşte de „monstru de clădire (ridicat) la câţiva metri de zidurile lăcaşului sfânt al Catedralei Sf. Iosif, monument istoric ocrotit de lege”. De asemenea se subliniază că autorizaţia de construire ilegală a fost anulată definitiv şi irevocabil de justiţia română. „Pentru că deşi autorizaţia de construire a fost anulată, turnul continuă să existe, ba chiar să construiască în continuare la el, ne-am adresat Mons. Ioan Robu pentru a ne lămuri cum stau lucrurile în prezent în justiţie în acest conflict judiciar super-mediatizat, care trenează de cinci ani.” Redăm doar câteva întrebări şi răspunsuri din lungul interviu.
– A existat un studiu seismologic, care a avertizat că în cazul oricărui cutremur de intensitate medie sau mare, undele care s-ar transmite de la mişcările turnului ar afecta iremediabil fundaţia Catedralei Sf. Iosif, iar aceasta s-ar putea chiar dărâma. Dacă un asemenea lucru s-ar întâmpla, ce ar însemna el pentru Biserica Romano-Catolică? Nu se implică nimeni în evitarea acestui potenţial dezastru?
– Ar însemna acelaşi lucru ce ar fi pentru o familie să îşi piardă casă. În acest caz familia catolică şi-ar pierde biserica principală şi reprezentativă pentru toată Biserica Catolică din România. Catedrala Sf. Iosif este un monument istoric din categoria A, care este ocrotit de lege, dar legile au fost încălcate pentru a face loc acestui turn ameninţător. Nu numai că ameninţa Catedrala Sf. Iosif, dar acest turn este periculos în sine. Am putut să observ în decursul timpului că mereu această construcţie a fost făcută în mare grabă, de la începuturi şi până în prezent. Or se ştie că o clădire ridicată în grabă ridică semne de întrebare. La elementul grabă se mai adăugă unul, acela al construirii pe ascuns. În perioadele de timp când justiţia le-a interzis să mai construiască, ei totuşi au construit încă multă vreme şi în foarte mare grabă. De asemenea, când au întrerupt lucrul nu au asigurat construcţia pentru conservare. Deşi nu sunt un specialist în domeniu, totuşi mă întreb dacă această clădire nu ascunde anumite vicii şi pericole. Semn că s-a lucrat şi se lucrează în ascuns este prelata actuală care înconjoară în întregime clădirea. Avem dovezi pe care le vom pune la dispoziţia justiţiei că se lucrează şi acum, dar autorităţile, de exemplu Inspectoratul de Stat în Construcţii nu vine niciodată să vină să vadă dacă se întâmplă ceva sau nu în această clădire, iar când noi le-am cerut să vină pe şantier, muncitorii au fost avertizaţi din timp să plece de pe şantier.
– Trăim într-o lume în care justiţia pământeană este făcută după reguli vremelnice, pe când justiţia divină e deasupra tuturor. Cum credeţi, Excelentă, că ar trebui un judecător să judece în general, ce trebuie el să aibă în vedere şi care sunt coordonatele pe care un bun creştin trebuie să le aibă, chiar şi când stă pe cel mai înalt scaun al magistraturii?
– Un judecător trebuie să împartă dreptatea pentru a face dreptate, trebuie să cântărească bine în cazul unui proces argumentele tuturor părţilor şi să decidă în conştiinţa şi lege cine are dreptate. Sigur, că acest proces include prudenţă şi înţelepciune, înalt profesionalism şi detaşare faţă de orice influenţă de ordin economic său politic. La imaginea judecătorului obişnuit, pământean, putem asocia imaginea judecătorului suprem, divin. Aşa cum de la judecătorii pământeni aşteptam dreptate şi nu milă, tot aşa şi judecătorii pământeni aşteaptă de la Judecătorul Ceresc dreptate şi îndurare.
– Arhiepiscopia Romano-Catolică a câştigat aproape toate procesele purtate cu firma Millennium. Şi nu au fost deloc puţine. Acest lucru va face să aveţi încredere în justiţia romană?
– Întotdeauna am avut încredere în justiţia romană şi sunt convins că există multă buna-credinţă la slujitorii ei. Mai devreme sau mai târziu sunt convins că deznodământul va fi acela al Adevărului, iar Adevărul este de partea noastră!
