Dumnezeu ne învaţă compasiunea
31.07.2011, Castel Gandolfo (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea se află în continuate la reşedinţa de vară de la Castel Gandolfo. Nu şi-a întrerupt însă tradiţia rugăciunii la miezul zilei, duminica, alături de credincioşii şi pelerinii care doresc să i se alăture. Astăzi le-a vorbit despre parabola evanghelică citită în duminica a XVIII-a de peste an, în ritul latin, despre înmulţirea pâinilor şi peştilor. Vă oferim alocuţiunea papală în traducerea redacţiei române a Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
Evanghelia acestei duminici descrie minunea înmulţirii pâinilor pe care Isus o săvârşeşte pentru o mulţime de persoane care l-au urmat pentru a-l asculta şi a fi vindecate de diferite boli (cf. Mt. 14,14). Spre seară, ucenicii îi sugerează lui Isus să dea drumul mulţimii ca să poată merge să se reîntremeze. Dar Domnul are în minte altceva: „Daţi-le voi să mănânce!” (Mt. 14,16). Ei, însă, nu au „altceva decât cinci pâini şi doi peşti”. Isus săvârşeşte atunci un gest ce face să ne gândim la Sacramentul Euharistiei: „ridicându-şi ochii spre cer, a rostit binecuvântarea, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulţimii” (Mt. 14,19).
Minunea constă în împărţirea fraternă a puţinilor pâini care, încredinţate puterii lui Dumnezeu, nu numai că sunt de-ajuns pentru toţi, ci de-a dreptul ajung să umple douăsprezece coşuri. Domnul le cere ucenicilor să fie ei cei care împart pâinea pentru mulţime; în felul acesta îi învaţă şi îi pregăteşte pentru viitoarea misiune apostolică: vor trebui, în fapt, să ducă tuturor hrana Cuvântului de viaţă şi a Sacramentelor. În acest semn important se împletesc întruparea lui Dumnezeu şi lucrarea răscumpărării. Isus, în fapt, „coboară” din barcă pentru a întâlni oamenii (cf. Mt. 14,14). Sfântul Maxim Mărturisitorul afirmă că Cuvântul lui Dumnezeu „a binevoit, din dragoste faţă de noi, să se facă prezent în trup, provenit din noi, şi asemenea nouă în afară de păcat, şi să ne prezinte învăţătura Sa în cuvinte şi exemple adaptate nouă” (Ambiguum 33, PG 91, 1285 C).
Domnul ne oferă aici un exemplu grăitor al compasiunii Sale faţă de oameni. Ne gândim la atâţia fraţi şi surori care în aceste zile, în Cornul Africii, îndură consecinţele dramatice ale foametei, agravate de război şi de lipsa unor instituţii solide. Cristos este atent la nevoia materială, dar vrea să dăruiască mai mult, pentru că omul este întotdeauna „înfometat de ceva mai mult, are nevoie de ceva mai mult” (Gesu di Nazaret, Milano 2007, 311). În pâinea lui Cristos este prezentă iubirea lui Dumnezeu; în întâlnirea cu El „ne hrănim, să spunem aşa, cu însuşi Dumnezeul cel viu, mâncăm într-adevăr ‘pâinea din cer'” (ibid.).
Dragi prieteni, „în Euharistie Isus face din noi martori ai compasiunii lui Dumnezeu faţă de fiecare frate şi soră. Se naşte astfel în jurul misterului euharistic serviciul carităţii faţă de aproapele” (Exortaţia apostolică post-sinodală Sacramentum caritatis, 88). Mărturiseşte aceasta şi Sfântul Ignaţiu de Loyola, fondator al Companiei lui Isus, a cărui comemorare Biserica o celebrează astăzi. Ignaţiu a ales, în fapt, să trăiască „căutându-l pe Dumnezeu în toate lucrurile, iubindu-l în toate creaturile” (Cf. Constituţiilor Societăţii lui Isus, III, 1, 26). Încredinţăm Fecioarei Maria rugăciunea noastră, pentru ca să ne deschidă inima spre compasiunea faţă de aproapele şi la împărtăşirea fraternă.
