Papa s-a întâlnit cu un grup de profesori tineri
21.08.2011, Madrid (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a reflectat asupra la a fi un profesor tânăr în perioada de după cel de-al doilea război mondial în Germania, atunci când s-a adresat unei adunări a profesorilor în Madrid, ca parte a evenimentelor Zilei Mondiale a Tineretului. Adresându-se grupului de tineri profesori în Bazilica Mănăstirii San Lorenzo de El Escorial, Papa şi-a rememorat „primii mei paşi ca profesor la Universitatea din Bonn. Atunci când încă se vedeau rănile războiului şi erau multe lipsuri materiale; totul era depăşit de entuziasmul unei activităţi pasionante, de contactul cu colegii de la diferitele discipline şi de dorinţa de a da răspuns preocupărilor profunde şi fundamentale ale studenţilor”.
Pontiful a afirmat că această experienţă a „universitas”, pe care a descris-o ca „profesori şi studenţi care împreună caută adevărul în toate domeniile cunoaşterii”, l-a ajutat să înţeleagă importanţa şi chiar definiţia universităţii. „Uneori se consideră că misiunea unui profesor universitar este astăzi în mod exclusiv aceea de a forma profesionişti competenţi şi eficienţi care să poată satisface cererea pieţei de muncă în orice moment precis. Se afirmă şi că singurul lucru care contează în conjunctura prezentă este pura capacitate tehnică. Desigur, astăzi se extinde această viziune utilitaristă a educaţiei, chiar şi a celei universitare, răspândită în special pornind de la domenii extrauniversitare”.
„Totuşi, voi care aţi trăit ca şi mine universitatea şi care o trăiţi acum ca profesori, simţiţi fără îndoială dorinţa de ceva mai elevat, care să corespundă tuturor dimensiunilor care alcătuiesc omul. Ştim că atunci când utilitatea singură şi pragmatismul imediat se erijează drept criteriu principal, pierderile pot fi dramatice: de la abuzurile unei ştiinţe fără limite, cu mult dincolo de ea însăşi, până la totalitarismul politic care se reînsufleţeşte cu uşurinţă atunci când se elimină orice referinţă superioară unui simplu calcul de putere. Dimpotrivă, ideea autentică de universitate este exact ceea ce fereşte de această viziune reductivă şi deformată a umanului”.
„În realitate, universitatea a fost şi încă este chemată să fie mereu casa în care se caută adevărul propriu persoanei umane. Pentru acest motiv, nu întâmplător Biserica a fost cea care a promovat instituţia universitară, tocmai pentru că credinţa creştină ne vorbeşte despre Cristos ca despre Logosul prin care toate au fost create, şi despre fiinţa umană creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Papa a spus că universitatea „întruchipează un ideal care nu trebuie să se denatureze, nici din cauza ideologiilor închise faţă de dialogul raţional, nici prin servilism faţă de o logică pur utilitaristă şi economică, ce îl vede pe om ca simplu consumator”. El i-a îndemnat apoi pe profesori să îşi asume „cinstea şi responsabilitatea de a transmite acest ideal universitar: un ideal pe care l-aţi primit de la predecesorii voştri, dintre care mulţi au fost discipoli ai Evangheliei şi care, ca atare, au devenit giganţi ai spiritului”.
„Trebuie să ne simţim continuatorii lor într-o istorie cu mult diferită de a lor, dar în care problemele esenţiale ale fiinţei umane continuă să necesite atenţia noastră şi ne stimulează să mergem înainte. Cu ei ne simţim uniţi la acel lanţ de bărbaţi şi femei care s-au angajat să îi înveţe pe alţii credinţa şi să o facă credibilă pentru raţiunea umană. Modul de a face aceasta nu constă numai în a preda, ci şi mai mult încă în a trăi credinţa, a o întrupa, aşa cum şi însuşi Logosul s-a întrupat pentru a locui printre noi. În acest sens, tinerii au nevoie de învăţători autentici; persoane deschise la adevărul deplin în diferitele ramuri ale cunoaşterii, ştiind să asculte şi trăind în propriile inimi acest dialog interdisciplinar; persoane convinse mai ales de capacitatea umană de a înainta pe drumul spre adevăr”.
