Viaţa lovită de suferinţă este în continuare preţioasă

21.08.2011, Madrid (Catholica) - Înconjurat de zâmbetele tinerilor cu dizabilităţi mintale şi fizice, Papa Benedict al XVI-lea a afirmat sâmbătă, 20 august 2011, că viaţa este preţioasă, chiar şi atunci când este lovită de suferinţă. Pontiful a condus în această zi unul dintre cele mai emoţionante evenimente din programul lui de la Ziua Mondială a Tineretului: vizita împreună cu aproximativ 200 de tineri cu dizabilităţi la Institutul Sf. Iosif. „Tinereţea, după cum am spus în mai multe rânduri, este vârsta la care viaţa ni se dezvăluie cu toată bogăţia posibilităţilor ei, inspirându-ne să căutăm ţelurile înalte care îi dau semnificaţie”, a spus Sfântul Părinte. „Aşadar, atunci când apare suferinţa la orizontul unei vieţi tinere, ne cutremurăm; poate ne întrebăm: ‘Poate viaţa să fie ceva preţios chiar şi atunci când suferinţa intră pe neaşteptate în ea?'”

Pontiful a răspuns citând din Enciclica Spe Salvi, în care a scris că măsura umanităţii este determinată în relaţia cu suferinţa şi cu cei care suferă. „Isus şi, pe urmele Lui, Maica Lui îndurerată şi sfinţii sunt martori care ne arată cum să trăim tragedia suferinţei spre binele nostru şi pentru mântuirea lumii”. Sfântul Părinte a subliniat că nici o suferinţă nu poate şterge imaginea divină imprimată asupra umanităţii. „Mai mult însă, deoarece Fiul lui Dumnezeu a dorit în mod liber să îmbrăţişeze suferinţa şi moartea, putem de asemenea să vedem chipul lui Dumnezeu pe faţa celor care suferă. Această iubire preferenţială a Domnului pentru cei care suferă ne ajută… să le oferim acestora, mai presus şi dincolo de nevoile lor materiale, privirea de iubire de care au nevoie. Acest lucru poate avea loc însă doar ca rod al unei întâlniri personale cu Cristos”.

Încurajându-i pe cei care au grijă de tineri, Sfântul Părinte le-a spus că fiecare fiinţă umană este chemată la măreţia de a arăta „compasiune şi grijă iubitoare faţă de cei care suferă, aşa cum însuşi Dumnezeu a făcut”. Papa a mai remarcat marele bine pe care cei care suferă îl fac omenirii. „Într-un mod misterios dar real, prezenţa lor trezeşte în inimile noastre adesea împietrite o sensibilitate care ne deschide faţă de mântuire. Vieţile acestor tineri ating cu siguranţă inimile oamenilor şi pentru aceea îi suntem recunoscători Domnului pentru că i-am cunoscut”. Papa le-a spus tinerilor că societatea – „care prea adesea pune la îndoială valoarea inestimabilă a vieţii, a oricărei vieţi” – are nevoie de ei. „Într-un mod decisiv, voi ajutaţi la construirea civilizaţiei iubirii. Mai mult, voi jucaţi rolul principal în această civilizaţie. Ca fii şi fiice ai Bisericii, voi oferiţi Domnului vieţile voastre, cu toate suişurile şi coborâşurile lor, cooperând cu El şi devenind oarecum ‘parte a tezaurului de compasiune de care are atât de mare nevoie omenirea'”.