Vaticanul îşi susţine nevinovăţia în muşamalizarea abuzurilor din Irlanda

06.09.2011, Vatican (Catholica) - Vaticanul insistă asupra faptului că nu a împiedicat eforturile de reducere a abuzurilor sexuale din Irlanda, şi că acuzaţiile potrivit cărora i-a ajutat pe Episcopi să muşamalizeze cazurile de abuz sunt „nefondate”. Mânia răspândită izbucnită în Irlanda în timpul verii după Raportul Comisiei de Anchetă în Dieceza de Cloyne, publicat în luna iulie 2011, susţine că Vaticanul a fost vinovat de a încerca să muşamalizeze cazurile de abuzuri sexuale din această ţară, chiar şi cu trei ani în urmă.

Primul ministru irlandez, Enda Kenny, a numit Raportul Cloyne „o denunţare a unei neruşinate desconsiderări a protecţiei copiilor”. Vorbind în Parlamentul Irlandei, Kenny a susţinut că raportul a arătat că „violul şi torturarea copiilor au fost minimalizate”. El a spus că „dezvăluirile din Raportul Cloyne au adus guvernul, catolicii irlandezi şi Vaticanul într-o criză fără precedent”, şi a adăugat că guvernul aşteaptă răspunsul Sfântului Scaun. Vaticanul a oferit sâmbătă, 3 septembrie, un răspuns la Raportul Cloyne, despre care a spus că a fost „examinat cu atenţie”. Raportul, a recunoscut Sfântul Scaun, „a adus la lumină greşeli foarte grave şi îngrijorătoare în tratarea acuzaţiilor de abuz sexual asupra copiilor şi a tinerilor din partea Diecezei de Cloyne”. Continuă: „Sfântul Scaun doreşte să declare de la început profundul său dezgust faţă de crimele de abuz sexual care au avut loc în această Dieceză şi că este întristat şi ruşinat pentru teribilele suferinţe pe care le-au îndurat victimele abuzurilor şi familiile lor”.

Adresând direct problema scrisorii Nunţiului apostolic din 1997, Sfântul Scaun a clarificat faptul că descrierea documentului cadru privind cazurile de abuzuri drept un document de studiu a fost bazată pe informaţia oferită de Conferinţa Episcopală Irlandeză, şi că nu a dat o aprobare oficială a documentului deoarece Conferinţa nu a cerut-o niciodată. Cu privire la problema raportării obligatorii, Vaticanul a spus că Congregaţia pentru Cler „a oferit Episcopilor sfatul cu dorinţa de a asigura ca măsurile pe care ei au intenţionat să le aplice să se dovedească eficiente şi neproblematice din perspectivă canonică. Congregaţia nu a respins documentul cadru. Mai degrabă, a dorit să asigure ca măsurile conţinute în documentul cadru să nu submineze eforturile Episcopilor de a-i disciplina pe cei vinovaţi de abuzarea copiilor în Biserică”.

„Congregaţia pentru Cler şi-a exprimat rezervele faţă de raportarea obligatorie”, se mai spune în declaraţie, „dar nu a interzis Episcopilor irlandezi să raporteze acuzaţiile de abuz sexual împotriva minorilor, nici nu a încurajat ocolirea legii irlandeze.” Documentul Sfântului Scaun îl citează apoi pe prefectul de atunci al Congregaţiei pentru Cler, Cardinalul Dario Castrillon Hoyos, de la întâlnirea cu Episcopii irlandezi din 1998: „Doresc să spun cu claritate că Biserica, în special prin Păstorii ei (Episcopii), nu trebuie în nici un caz să pună obstacole în calea legitimă a justiţiei civile, când aceasta este iniţiată de cei ce au aceste drepturi, avansând în acelaşi timp cu propriile proceduri canonice, în adevăr, dreptate şi iubire faţă de toţi.”

Privitor la comentariile făcute de Kenny, Sfântul Scaun a respins ca nefondată acuzaţia că ar fi încercat „să împiedice ancheta într-o republică suverană şi democrată chiar şi acum trei ani, nu acum trei decenii”. „În acest sens”, continuă declaraţia, „Sfântul Scaun doreşte să arate clar faptul că nu a stingherit şi nici nu a căutat să interfereze cu nici o anchetă în cazurile de abuzuri sexuale din Dieceza de Cloyne. Mai mult, în nici o etapă Sfântul Scaun nu a căutat să interfereze cu legea civilă irlandeză sau să împiedice autoritatea civilă în exercitarea îndatoririlor ei.”