O educaţie solidă învinge criza economică
10.09.2011, Bucureşti (Catholica) - „În timp de criză oamenii se schimbă: unii devin mai responsabili şi se maturizează, iar alţii se tulbură şi se destabilizează. De aceea, educaţia în timp de criză trebuie să fie întărire spirituală a copiilor şi părinţilor pentru a nu pierde echilibrul şi speranţa”, scrie PF Daniel în mesajul adresat elevilor, părinţilor şi profesorilor, la începutul anului şcolar 2011-2012. „De fapt, educaţia adevărată modelează şi cultivă pe om nu numai profesional, ci şi spiritual. Din păcate, în concepţia lumii secularizate de astăzi, unii părinţi aşteaptă ca şcoala să ofere copiilor lor o educaţie care să le permită să câştige cât mai mult, într-o perspectivă strict materialistă. Astfel apare individul ‘emancipat’ care vrea să fie cineva prin ceea ce acumulează material, dar care nu acordă multă importanţă valorilor spirituale şi morale. În această perspectivă, omul educat numai ştiinţific poate ajunge să fie în acelaşi timp ‘savant şi sălbatec’.”
PF Daniel continuă: „Din acest motiv, Biserica este mereu preocupată ca educaţia integrală (ştiinţifică şi spirituală) a copiilor şi a tinerilor să fie cu prioritate în centrul atenţiei familiei, a şcolii şi a societăţii, întrucât este cea mai importantă investiţie spirituală, care nu poate fi niciodată evaluată în bani sau valori materiale. Omul fiind persoană se deosebeşte de animale şi de roboţi, deoarece are sădită în firea sa chemarea de-a căuta valori spirituale perene şi eterne. Toate momentele vieţii omului pot avea semnificaţii spirituale şi deveni creatoare de valori perene. Aceste semnificaţii se transformă în artă, religie, ştiinţă sau cultură şi se transmit de-a lungul secolelor ca fiind un dor de nemurire sau o dorinţă de comuniune şi iubire eternă. De aceea, numai în relaţia cu Dumnezeu omul descoperă taina profundă a existenţei sale, adică sensul ultim al vieţii, al morţii şi al învierii sale pentru a dobândi viaţa eternă.”
„Într-un asemenea tip de societate obsesiv materialistă, sistemul de învăţământ trece şi el printr-o serioasă criză, astfel că violenţa şi drogurile sunt prezente în şcoli, iar copiii mici nu sunt suficient protejaţi de efectele nocive ale ‘industriei’ pornografice. Tinerii sunt tentaţi şi chiar ajutaţi să gândească numai în termeni de succes material, să fie ‘buni la învăţătură’, ca să poată ‘pleca afară’, adică în străinătate. Mulţi învaţă ‘să se descurce individual’, pentru că nu mai sunt antrenaţi spre un ideal naţional. Astfel, pragmatismul individualist excesiv subminează patriotismul sănătos şi simţul coresponsabilităţii comunitare.” După ce aminteşte de orele de religie şi de proiectele educaţionale „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege Şcoala!”, PF Daniel încheie: „Acum, la începutul noului an şcolar, cu sentimente de multă preţuire pentru cei care practică ştiinţa şi arta educaţiei, ne rugăm Milostivului Dumnezeu, Izvorul înţelepciunii şi al bunătăţii, să binecuvânteze pe toţi elevii, învăţătorii, profesorii şi părinţii, pentru a putea trăi împreună bucuria creşterii spirituale şi a formării intelectuale a copiilor şi tinerilor spre binele familiei, Bisericii şi poporului român.”

