PF Daniel: Dialog teologic şi cooperare practică între Biserici
13.09.2011, Munchen (Catholica) - „Unitatea sau comuniunea vizibilă între creştini este o dorinţă şi o cerere sfântă a Mântuitorului Isus Cristos care s-a rugat pentru această unitate înainte de Patima Sa şi de Învierea Sa”. Cu aceste cuvinte şi-a început PF Daniel discursul de luni, 12 septembrie, susţinut la forumul cu tema „Unitatea creştină şi dragostea pentru cei săraci”, organizat de Sant’Egidio în cadrul Întâlnirii Internaţionale pentru Pace. „Mişcarea ecumenică pentru refacerea unităţii vizibile între creştini a devenit o notă specifică a secolului al XX-lea, mai ales după înfiinţarea Consiliului Mondial al Bisericilor în anul 1948 şi după Conciliul Vatican II”, a spus liderul ortodox român.
„Dincolo de succesele şi neîmplinirile ei, mişcarea aceasta este în mod esenţial o schimbare de atitudine sau o nouă stare de spirit. […] Deşi entuziasmul iniţial pentru dialogul teologic şi rugăciunea comună ecumenică a scăzut în ultimii 20 de ani, totuşi atitudinea ecumenică în relaţiile dintre Biserici a devenit o normă de conduită. Pentru unii creştini, Mişcarea ecumenică entuziastă de la mijlocul secolului al XX-lea a fost prea rapidă şi punea în pericol identitatea teologică şi spirituală a diferitelor Biserici sau confesiuni creştine, ea fiind suspectată de unii creştini reticenţi şi prudenţi că ar promova un relativism doctrinar, sacramental şi chiar etic. Pentru alţii, Mişcarea ecumenică a fost prea lentă, fiindcă unitatea dintre Bisericile despărţite de secole nu s-a realizat încă. Prin urmare, entuziasmul anilor 1960 pentru Mişcarea ecumenică a fost treptat înlocuit cu o anumită prudenţă sau chiar cu reticenţă.”
PF Daniel a susţinut că „este nevoie de o evaluare a acestor dialoguri teologice de către fiecare Biserică în parte, precum şi de o nouă abordare a acestora”. A explicat apoi implicarea Bisericilor Ortodoxe, explicând că atunci „când în Mişcarea ecumenică interesul pentru refacerea unităţii creştine pe baza Tradiţiei apostolice comune a slăbit şi au apărut unele inovaţii în Biserica Anglicană şi în Bisericile Protestante privind slujirea pastorală, atitudinea multor ortodocşi faţă de Mişcarea ecumenică a devenit una reticentă şi chiar critică. […] Au apărut noi priorităţi pentru viaţa multor Biserici Ortodoxe. Căderea regimului comunist din Europa de Est, fenomenul secularizării, fenomenul migraţiei şi criza economică actuală determină Bisericile să fie mai puţin interesate de un dialogul teologic academic şi mai înclinate spre o cooperare practică în plan pastoral şi social, ca manifestare a dialogului ecumenic al carităţii sau al iubiri frăţeşti în Cristos.”
La final PF Daniel a mulţumim „Comunităţii San’Egidio pentru contribuţia sa la promovarea legăturii profunde între viaţa spirituală şi acţiunea socială, între familia eclesială şi familia popoarelor, între dialogul teologic al adevărului credinţei şi dialogul dragostei creştine sau al carităţii”. De asemenea a mulţumit „Bisericii Catolice şi Bisericii Evanghelice din Germania, mai ales celor din Bavaria, pentru atitudinea lor ecumenică practică în sprijinirea comunităţilor ortodoxe din Germania, care au nevoie de ajutor pentru a se organiza şi a răspunde nevoilor pastorale ale credincioşilor ortodocşi, doritori să-şi păstreze identitatea lor religioasă şi în acelaşi timp să se integreze în viaţa societăţii germane”. Şi a încheiat precizând: „prin cooperare ecumenică practică nu ne pierdem identitatea, ci o îmbogăţim, întrucât o afirmăm nu în izolare faţă de alţi creştini, ci în dialog cu ei, nu împotriva lor, ci împreună cu ei. Astfel, cunoaşterea reciprocă şi ajutorarea reciprocă în plan spiritual şi social sunt deja etape ale lucrării pentru unitatea creştină!”
Imagini
