Primele reacţii la 11 septembrie au oferit o rază de lumină
14.09.2011, Vatican (Catholica) - Sacrificiul făcut de primii care au reacţionat la evenimentele din 11 septembrie a oferit o rază de lumină într-o „zi a întunericului”, a afirmat purtătorul de cuvânt al Vaticanului. Pr. iezuit Federico Lombardi, director al Biroului de Presă al Vaticanului, a reflectat asupra celei de-a 10-a comemorări a atacurilor teroriste într-un editorial pentru Radio Vatican. „Au trecut zece ani de la incredibilul atac terorist care avea ca ţintă să prăbuşească patru avioane pline de pasageri nevinovaţi asupra unor clădiri care simbolizau puterea economică, militară şi politică a Statelor Unite în New York şi Washington”, a început el. Pr. Lombardi a amintit că în jur de 3.000 de persoane au murit în acea zi, „şi aproximativ încă o mie în zilele care au urmat, din cauza prafului şi a toxinelor care s-au răspândit de la prăbuşirea Turnurilor Gemene”.
El a adăugat că au murit nu doar cetăţeni ai Statelor Unite, ci şi „persoane de peste 70 de naţionalităţi diferite, de diferite credinţe şi culturi”. „În timp ce mulţi căutau să scape de moartea iminentă, sute de alţi oameni au alergat spre pericol pentru a ajuta victimele”, a declarat preotul. „Ei şi-au dat vieţile pentru a salva alte vieţi. Erau convinşi că aşa este bine să procedeze, şi au fost gata să facă acest lucru. Jertfa pompierilor din New York şi a celorlalţi care au acţionat asemenea lor rămâne un mesaj de lumină orbitoare în ziua întunericului”. Se estimează că peste 400 dintre primii care au reacţionat au murit în 11 septembrie, dintre care 343 membri ai Departamentului de Pompieri din New York. Pr. Lombardi a deplâns faptul că în 2001, „noul mileniu care tocmai începuse nu s-a dovedit atunci a fi un timp al păcii ci – încă o dată – un timp în care ura a dorit să îşi arate puterea”.
După zece ani, a adăugat purtătorul de cuvânt, „războiul încă există şi nici o problemă nu a fost definitiv rezolvată. Osama Bin Laden a fost ucis, dar era puţin probabil ca terorismul să se încheie din cauza aceasta”. Cu toate acestea, a continuat el, în ciuda tragediei din 11 septembrie, ura nu a fost principalul răspuns. „Şi cât de mult angajament plin de compasiune, de slujire, de rugăciune; cât de multă dorinţă de înţelegere, de dialog şi de pace au urmat, în forme discrete dar foarte concrete, din partea celor care atunci nu s-au lăsat conduşi de disperare şi de dorinţa de răzbunare! Cât de multă ură dar de asemenea cât de multă iubire! Care dintre ele a prevalat? Care prevalează? Care va prevala? … Dorim ca toţi cei care i se închină lui Dumnezeu să îşi ia din nou din această amintire voinţa invincibilă de a sluji viaţa şi pacea”.
