Relicvele Sf. Rita în Catedrala Blajului
16.09.2011, Blaj (Catholica) - În ajunul sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci, 14 septembrie 2011, relicvele Sfintei Rita din Cascia (1381-1457), aflate într-un amplu periplu prin Eparhiile şi Diecezele catolice din România, au ajuns la Blaj, fiind găzduite în Catedrala Arhiepiscopală Majoră Sfânta Treime. În după-amiaza acelei zile, după întâmpinarea moaştelor, pr. Ioan Fărcaş, vicar mitropolitan şi protopopul Blajului, împreună cu un sobor de preoţi au celebrat Vecernia cu litie a Sărbătorii. În cadrul acestei celebrări credincioşii au fost miruiţi cu ulei binecuvântat şi au gustat din vinul şi pâinea binecuvântate în cadrul litiei, dar nu înainte de a se ruga înaintea sfintelor moaşte ale sfintei tuturor imposibilităţilor, Sfânta Rita.
Venerarea sfintelor moaşte a continuat pe toată durata serii, în Catedrală desfăşurându-se un program de rugăciune şi de meditaţii, cu reflecţii personale, iar de la ora 22 s-a săvârşit Sfânta Liturghie, la sfârşitul căreia preoţii şi credincioşii prezenţi au rostit devoţiunile către Sf. Rita. Din zorii zilei de miercuri, sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, Catedrala a devenit un adevărat loc de pelerinaj pentru credincioşii din Blaj şi din localităţile învecinate, dar şi pentru elevii şi cadrele didactice ale şcolilor şi liceelor blăjene. Venerarea Sfintelor Moaşte a durat şi după încheierea Sfintei Liturghii, până la ora 14,00, după care relicvele au plecat spre Ocna Mureş.
Sf. Rita din Cascia este recunoscută ca sfântă a imposibilităţilor, încă din anul morţii sale (1457) existând sute de mărturii (consemnate în procesul de canonizare în urma căruia a fost declarată fericită în anul 1628 şi sfântă în anul 1900) ale unor minuni săvârşite în astfel de cazuri prin mijlocirea ei. Este binecunoscut faptul că din timpul vieţii sale din mănăstire a purtat pe frunte o plagă asemănătoare rănilor provocate Domnului de cununa de spini şi că la moartea sa s-au întâmplat o mulţime de minuni, îndeosebi în trupul Sfintei, care a început să emane un parfum intens, care nu a fost niciodată înmormântat şi nici supus coroziunii timpului, ci a fost expus spre venerare în mănăstire. (Material semnat de pr. Adin Pop pentru BRU.ro)



