Aniversarea a 150 de ani de la fondarea ASTRA, la Blaj
18.09.2011, Blaj (Catholica) - Asociaţiunea transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român – ASTRA a sărbătorit la Blaj, în perioada 16-18 septembrie 2011, împlinirea a 150 de ani de la fondarea ei în toamna anului 1861, la Sibiu. Manifestările aniversare ale ASTRA au fost organizate cu sprijinul al Primăriei Municipiului Blaj şi al Consiliului Judeţean Alba şi s-au bucurat de susţinerea şi participarea unui număr mare de membri reprezentanţi ai Academiei Române, în frunte cu dl. prof. univ. dr. Eugen Simion, preşedinte al Secţiei Filologie a Academiei Române.
Prezent la deschiderea sesiunii de comunicări ca reprezentant al Preafericirii Sale Lucian, Arhiepiscopul Major al Biserici Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, Preasfinţia Sa Mihai, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş şi Vicar al Bucureştilor a adresat participanţilor o cuvântare al cărei text este publicat pe BRU.ro. „ASTRA a avut rostul ei măreţ”, a spus PS Mihai, „mai ales în Ardealul ţinut de străini. Ea încerca o politică de supravieţuire prin cultura jertfelor proprii, mai puţin printr-o finanţare sistematică aşa cum se obişnuieşte astăzi. Pentru lumea noastră profană, lucrurile par să supravieţuiască prin influenţă şi putere. Cele bune rezistă cu adevărat în orice epocă prin generozitatea oamenilor cu principii, a oamenilor de omenie”.
Episcopul a continuat: „ASTRA a fost şi trebuie să rămână un loc consacrat dialogului clădit prin sacrificii şi respectului diversităţii lumii transilvane. Reuniunile sale pot fi şi astăzi ocazii de a medita asupra calităţii altruismului românesc. De peste douăzeci de ani, asistăm în România la o schimbare de civilizaţie care, fără îndoială, are efecte asupra culturii şi educaţiei, dar mai cu seamă asupra practicii de credinţă. Poate că e nevoie să vorbim despre credinţă şi valori creştine prin practicarea lor în viaţa personală, nu exclusiv prin înscriere formală la recensăminte sau prin influenţele sistemelor bisericeşti! Dar sacrificiul sau dăruirea dezinteresată pentru celălalt nu sunt o meserie. Rodnicia acestora depinde în mare parte de puterea de a ne îndoi de cuvintele noastre şi de a pune în dubiu, prin smerenie, valoarea realizărilor vieţii. De aceea perfecţiunea, binele însuşi, nu se definesc în funcţie de noi înşine, iar cine ştie să greşească cu folos e mult mai mare decât cel care reuşeşte, dar fără vreun folos real”.
Imagini
