Papa oferă episcopilor o reflecţie despre carisme
21.09.2011, Vatican (Catholica) - „Deoarece Duhul Sfânt continuă să zidească Biserica şi să inspire noi carisme, este rolul Episcopilor de a accepta darurile cu recunoştinţă, dar şi de a discerne şi verifica autenticitatea lor”, susţine Papa Benedict al XVI-lea. Papa a afirmat acest lucru joi, 15 septembrie, în faţa unui grup de 100 de Episcopi, recent hirotoniţi, la primirea lor în audienţă în Palatul Apostolic de la Castel Gandolfo. Episcopii iau parte la un curs anual, organizat în comun de Congregaţia pentru Episcopi şi Congregaţia pentru Bisericile Răsăritene. În discursul său, Sfântul Părinte a oferit o reflecţie asupra rolului Episcopului cu privire la „carismele pe care Duhul le suscită pentru zidirea Bisericii”, citim în materialul tradus după Zenit pe Reinnoirea-Carismatica.ro. „Consacrarea episcopală v-a conferit plenitudinea sacramentului sfintei preoţii”, le-a amintit Papa, subliniind apoi că sunt „puşi în slujba preoţiei comune a credincioşilor, a creşterii lor spirituale şi a sfinţirii lor”. „Din această cauză”, a continuat Pontiful, „Episcopii au sarcina de a veghea şi de a lucra, pentru a face ca cei botezaţi să crească în har, în acord cu carismele pe care Duhul Sfânt le face să răsară în inimi şi în comunităţi”.
Papa Benedict al XVI-lea a făcut referinţă la Conciliul Vatican II, observând că acesta „a reamintit că Duhul Sfânt, în timp ce uneşte în comuniunea şi slujirea Bisericii, o înzestrează pe aceasta şi o îndrumă prin diferite daruri ierarhice şi carismatice, împodobind-o cu roadele acestora”. A amintit şi de recenta Zi Mondială a Tineretului, ca semn al „fecundităţii carismelor Bisericii”, şi a spus că aceasta este dovada „unei vitalităţi, care reîntăreşte lucrarea de evanghelizare şi prezenţa lui Cristos în lume”. „Putem vedea – şi este aproape tangibil – că Duhul Sfânt este în continuare prezent în Biserica de astăzi şi că El creează carismele şi unitatea”, a adăugat Papa. „Să păstraţi mereu în minte faptul că darurile Duhului – fie extraordinare, fie simple şi umile – sunt întotdeauna date gratuit, pentru edificarea a toate. Episcopul, ca semn vizibil al unităţii Bisericii sale particulare, are datoria de a uni şi armoniza diversitatea carismatică, favorizând reciprocitatea dintre preoţia ierarhică şi cea baptismală.” Pontiful i-a îndemnat pe prelaţi să „accepte aşadar cu recunoştinţă carismele, pentru sfinţirea Bisericii şi vitalitatea apostolatului.” Totuşi, a atras atenţia asupra faptului că acceptarea carismelor este „inseparabilă de discernământul care este adecvat misiunii Episcopului”: „Conciliul Vatican II a spus la fel, când a dat ministerului pastoral sarcina de a verifica autenticitatea carismelor şi a folosirii lor adecvate, nu stingând Duhul, ci cercetând şi reţinând ceea ce este bun”. „De aceea”, a adăugat el, „trebuie întotdeauna să fie clar că nici o carismă nu se poate dispensa de deferirea şi supunerea ei la păstorii Bisericii”. „Acceptând, verificând şi ordonând diferitele daruri şi carisme”, a spus Papa, „Episcopul duce la bun sfârşit o mare şi valoroasă slujire a preoţiei credinciosului şi a vitalităţii Bisericii, care va străluci ca Mireasă a Domnului, îmbrăcată în sfinţenia copiilor săi.”
