Mesajul Adunării Generale a Conferinţei Române a Superioarelor Majore (comunicat)
22.09.2011, Şumuleu Ciuc (Catholica) - În perioada 17-20 septembrie 2011 a avut loc la Centrul de Conferinţe Jakab Antal din Şumuleu Ciuc, cea de-a XXII-a Adunare Generală CRSM cu tema: „Viaţa consacrată încotro? Semne de speranţă în realitatea românească”. La aceasta au participat 45 de surori superioare şi delegate din diferite congregaţii din România. Sfânta Liturghie de deschidere a fost celebrată de PS Tamas Jozsef, Episcop auxiliar al Arhidiecezei de Alba Iulia. PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, responsabil pentru viaţa consacrată în cadrul CER, a celebrat liturghia în rit bizantin în Sanctuar, în a doua zi a întâlnirii. Adunarea Generală a fost prezidată de sr. Varvara Acatrinei CJ, preşedinte al CRSM, moderată de sr. Felicia Ghiorghieş OA şi s-a încheiat cu liturghia de mulţumire celebrată de pr. prof. dr. Isidor Mărtincă de la Bucureşti.
În cadrul zilei de formare spirituală, sr. Anna Diekmann MSC ne-a oferit posibilitatea de a reflecta asupra realităţii noastre în lumina lui Dumnezeu. Pentru a afla încotro ne îndreptăm a fost necesar, mai întâi, să analizăm realitatea societăţii şi a Bisericii în care trăim: să ne reamintim istoria congregaţiilor noastre în timpul comunismului, evoluţia din ultimii 20 de ani şi să recunoaştem în ea Istoria Mântuirii, o istorie pe parcursul căreia Domnul a fost prezent în mod continuu. Apoi a fost necesar să conştientizăm provocările actuale (criza familiei, sărăcia materială, morală, spirituală, afectivă, individualismul, consumismul, secularismul, neîncrederea, dificultăţile de comunicare, lipsa de unitate chiar şi în Biserică, consecinţele dramatice ale traficului de persoane etc.). Aceste noi provocări cer o angajare deosebită şi o implicare deosebită din partea persoanelor consacrate în a fi şi a forma oameni de rugăciune, în a educa copii şi tineri pentru a anunţa cu curaj Evanghelia. Dorim să fim însoţitoare pentru oamenii de astăzi în drumul lor spre Dumnezeu şi în acelaşi timp canale prin care Dumnezeu are acces la suflete.
Viaţa consacrată – precum s-a văzut în lumina Sfintei Scripturi – rămâne şi în realitatea de azi „sarea pământului” şi „lumina lumii”. Fiind „semn de contradicţie”, în ciuda dificultăţilor pe care le întâmpină, ea este capabilă să fie o mărturie de speranţă. Istoria lui Noe şi a lui Abraham ne învaţă că acest lucru se realizează nu prin numărul persoanelor chemate şi cantitatea proiectelor, ci prin „proiectul divin”, prin prezenţa profetică şi aşteptarea activă a Împărăţiei lui Dumnezeu. Noi, participantele la această Adunare Generală, vrem să ne lăsăm conduse de Duhul Sfânt spre unitate, pentru ca într-o societate lipsită de optimism şi credinţă, printr-o viaţă consacrată autentică, să păstrăm o „fereastră deschisă” spre viitor. Dorim să fim semne de speranţă pentru Biserică şi societate, conştiente fiind de faptul că primatul lui Dumnezeu va fi mereu unica şansă pentru umanitate.
