Biserica viselor şi Biserica adevărată
23.09.2011, Berlin (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea le-a spus mulţimilor care au umplut Stadionul Olimpic din Berlin în ziua de joi, 22 septembrie 2011, că multe persoane au un concept greşit despre Biserică, şi acesta, combinat cu faptul că există „peşti buni şi răi” în Biserică, poate duce la nemulţumiri. În cadrul vizitei sale de patru zile în Germania, Pontiful a celebrat Sfânta Liturghie pe stadionul construit de nazişti pentru Jocurile Olimpice din 1936. Predica Sfântului Părinte a abordat situaţia Bisericii în Berlin, unde doar unul din trei locuitori aparţine unei comunităţi creştine, potrivit Arhiepiscopului oraşului.
Pontiful a spus că multe persoane văd doar „aspectul exterior” al Bisericii, şi aceasta conduce la ideea că este pur şi simplu „una din multele organizaţii într-o societate democratică”. „Dacă apoi se adaugă şi experienţa dureroasă că în Biserică există peşti buni şi răi, grâu şi neghină, şi dacă privirea rămâne fixată asupra lucrurilor negative, atunci nu mai este văzut misterul mare şi profund al Bisericii. Nu mai există aşadar nici o bucurie pentru faptul de a aparţine acestei viţe care este Biserica. Insatisfacţia şi nemulţumirea se răspândesc atunci când nu se împlinesc ideile superficiale şi eronate ale oamenilor despre ‘Biserică’, ‘Biserica viselor lor’!”
Referindu-se la capitolul XV al Evangheliei lui Ioan, Sfântul Părinte a vorbit despre o imagine complet diferită a Bisericii. „În parabola viţei Isus nu spune: ‘Voi sunteţi viţa’, ci: ‘Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele’. Aceasta înseamnă: ‘Aşa cum mlădiţele sunt legate de viţă, tot aşa voi îmi aparţineţi mie! Însă aparţinându-mi mie, aparţineţi şi unii altora’. Şi această aparţinere unii altora şi Lui nu este o oarecare relaţie ideală, imaginară, simbolică, ci – într-un fel – o aparţinere lui Isus Cristos în sens biologic, pe deplin vitală. […] ‘Eu sunt viţa adevărată’ înseamnă în realitate: ‘Eu sunt voi şi voi sunteţi Eu’ – o nemaiauzită identificare a Domnului cu noi, Biserica sa.”
A vorbit apoi despre alegerea – care stă în faţa tuturor – de a alege să rămână în Domnul, sau în afara Lui. „Domnul, în parabola sa, ne spune din nou cât este ea de serioasă: ‘Dacă cineva nu rămâne în mine, este aruncat afară, la fel ca mlădiţa, şi se uscă. Se adună, se aruncă în foc şi arde’. […] Alegerea cerută aici ne face să înţelegem, în mod insistent, semnificaţia existenţială a deciziei noastre de viaţă. În acelaşi timp, imaginea viţei este un semn de speranţă şi de încredere. Întrupându-se, Cristos însuşi a venit în această lume pentru a fi fundamentul nostru. În orice necesitate şi ariditate El este izvorul care dăruieşte apa vieţii care ne hrăneşte şi ne fortifică.”
Sfântul Părinte a explicat că a rămâne în Cristos înseamnă „a rămâne şi în Biserică”. „Întreaga comunitate a celor care cred este puternic unită în Cristos, viţa. În Cristos noi toţi suntem uniţi împreună. În această comunitate El ne susţine şi, în acelaşi timp, toţi membrii se susţin reciproc. Ei rezistă împreună la furtuni şi oferă protecţie unii altora. Noi nu credem singuri, ci credem cu toată Biserica.” Biserica „este garanţie a vieţii divine şi mediatoare a roadelor despre care vorbeşte parabola viţei. Biserica este darul cel mai frumos al lui Dumnezeu.”
