Pentru a-şi realiza misiunea sa, Biserica nu trebuie să fie lumească

27.09.2011, Freiburg (Catholica) - Dacă Biserica doreşte să împlinească pe deplin misiunea sa, trebuie să se „detaşeze de lumesc”, făcând astfel încât chemarea la deschidere să prevaleze înaintea atenţiei acordate organizării şi instituţionalizării. Acest lucru l-a amintit Papa duminică, 25 septembrie 2011, după-amiază, în Sala de Concerte din Freiburg, în faţa catolicilor implicaţi în Biserică şi în societate, în cadrul ultimei întâlniri din vizita sa de patru zile în Germania. „De decenii”, a recunoscut Pontiful în discursul său – cel mai lung dintre cele rostite în această a 21-a călătorie apostolică a sa în afara Italiei, a treia în patria sa -, „asistăm la o scădere a practicii religioase, constatăm o crescândă îndepărtare de viaţa Bisericii a unei părţi însemnate a celor botezaţi”.

„Reiese întrebarea: oare nu ar trebui Biserica să se schimbe? Nu ar trebui, oare, în birourile şi în structurile sale, să se adapteze la timpul prezent, pentru a ajunge la persoanele de astăzi care trăiesc în căutare şi în îndoială?” Când Fericita Maică Tereza a fost întrebată care este, după părerea ei, primul lucru care ar trebui schimbat în Biserică, a răspuns: „Dumneavoastră şi eu!” Acest episod, a explicat Pontiful, evidenţiază două lucruri: „pe de o parte, călugăriţa dorea să spună interlocutorului că Biserica nu sunt doar ceilalţi, nu este doar ierarhia, Papa şi Episcopii: Biserica suntem noi toţi, cei botezaţi”; pe de altă parte, recunoştea că „este nevoie de o schimbare”, deoarece „fiecare credincios şi comunitatea credincioşilor sunt chemaţi la o continuă convertire”.

Papa s-a întrebat apoi cum ar trebui să se realizeze concret această schimbare şi dacă este vorba de un fel de restaurare sau de „o îndreptare, pentru a ne aşeza din nou pe cale şi a parcurge mai repede şi mai drept drumul”. „Aceste aspecte sunt importante, dar în ceea ce priveşte Biserica, motivul fundamental al schimbării este misiunea apostolică a discipolilor şi chiar a Bisericii”. Într-adevăr, Biserica „trebuie întotdeauna să îşi verifice fidelitatea faţă de această misiune”, deoarece „din cauza pretenţiilor şi condiţionărilor lumii”, „mărturia este în mod repetat umbrită, relaţiile devin înstrăinate şi mesajul este relativizat”. Dacă este adevărat că Biserica „trebuie întotdeauna să se deschidă faţă de problemele lumii şi să se dedice acestora fără rezerve”, pentru Pontif, în istorie se manifestă şi „o tendinţă contrară”, „aceea a unei Biserici care se acomodează în această lume, devine autosuficientă şi se adaptează la criteriile lumii. Aceasta dă astfel organizării şi instituţionalizării o importanţă mai mare decât chemării sale la deschidere”.

Pentru a „corespunde la adevărata sa misiune”, Biserica „trebuie mereu să facă efortul de a se detaşa de lumescul acestei lumi”. „Eliberată de povara ei materială şi politică, Biserica se poate dedica mai bine şi în mod cu adevărat creştin lumii întregi, poate fi cu adevărat deschisă către lume” şi „poate din nou să trăiască cu mai multă uşurinţă chemarea ei la ministerul adorării lui Dumnezeu şi la slujirea aproapelui”. „Acesta să fie un motiv în plus pentru a reţine că este timpul să îndepărtaţi cu curaj ceea ce este lumesc din Biserică”, a continuat Papa Benedict al XVI-lea, „o Biserică eliberată de elementele lumeşti şi capabilă să comunice oamenilor”, „celor care suferă şi celor care îi ajută”, „deosebita forţă vitală a credinţei creştine”.

„Operele caritative ale Bisericii trebuie şi ele să continue să acorde atenţie exigenţei unei adecvate distanţări de lume pentru a evita ca, în faţa unei crescânde îndepărtări de Biserică, rădăcinile lor să se usuce. Doar raportul profund cu Dumnezeu face posibilă o deplină atenţie acordată omului, aşa cum fără atenţia faţă de aproapele sărăceşte relaţia cu Dumnezeu”. „A fi deschişi faţă de evenimentele lumii înseamnă aşadar, pentru Biserica ‘nelumească’, a da mărturie, potrivit Evangheliei, cu cuvinte şi fapte, aici şi acum, despre domnia iubirii lui Dumnezeu. Această sarcină trimite dincolo de lumea prezentă: viaţa prezentă, într-adevăr, include legătura cu viaţa veşnică”.