LC: Reîntoarcerea la simplitatea credinţei catolice
30.09.2011, SUA (Catholica) - Crezul apostolilor, Sacramentul Spovedaniei, Adoraţia Euharistică, invitaţia către cei îndepărtaţi să se întoarcă la Biserică. Aceste teme sunt atinse în dialogul avut de Giovanni Cubeddu, pentru revista 30 Giorni, cu Cardinalul Donald Wuerl, Arhiepiscop de Washington. Interviul a fost luat în 29 iunie a.c., la centrul pastoral al Diecezei de Washington, apărând în traducere în cel mai recent număr din Lumea Catholica. Redăm primele două întrebări şi răspunsuri.
– Eminenţă, sunteţi Episcopul Diecezei unei capitale atât de importante, care este încă numită „capitala lumii”. Citindu-vă scrisorile pastorale, ne atrage atenţia faptul că întotdeauna vă adresaţi persoanelor care s-au îndepărtat de credinţă. Pare că aceasta este principala dvs. grijă.
– În aceasta constă noua evanghelizare, şi din această cauză în Arhidieceza de Washington am făcut din noua evanghelizare obiectivul nostru principal. Este lentila prin care dorim să vedem tot ceea ce facem, invitând lumea să se întoarcă la credinţă şi invitând tinerii să înceapă să stimeze, să înţeleagă şi să trăiască credinţa noastră catolică. Motivul pentru care am scris anul trecut Scrisoarea pastorală despre noua evanghelizare Disciples of the Lord: sharing the vision (Discipolii Domnului: împărtăşirea unei viziuni) a fost tocmai faptul că ne confruntăm cu o generaţie de catolici care sunt botezaţi, însă nu sunt practicanţi. Este vorba în mare parte de catolici care au primit o cateheză destul de sărăcăcioasă în timpul anilor ’70, ’80 şi în parte chiar ’90. În Statele Unite am trăit o perioadă în care nu s-a acordat o atenţie foarte sporită la ceea ce se învăţa ori la textele catehetice şi teologice care erau furnizate pentru educarea tinerilor noştri. Rezultatul este acela că, şi în urma influenţei revoluţiei culturale din anii ’60 şi ’70, mulţi catolici au încetat pur şi simplu să mai vină la biserică. Se consideră catolici, însă nu participă la viaţa Bisericii.
Când Papa Ioan Paul al II-lea a început să vorbească atât de insistent despre nevoia unei noi evanghelizări, şi noi începeam să înţelegem cât de important este să chemăm lumea să se întoarcă, iar apoi când Papa Benedict al XVI-lea a instituit Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, în această Arhidieceză am decis ca evanghelizarea să fie în centrul tuturor acţiunilor noastre. Dorim să ne asigurăm că aceia care s-au îndepărtat sunt chemaţi să se întoarcă. Un exemplu în acest sens este invitaţia la Sacramentul Spovezii pe care am numit-o „The light is on for you” (Lumina este aprinsă pentru tine, n. trad.). În această încercare de a repropune Sacramentul Reconcilierii, am oferit posibilitatea de a avea acces la Sacramentul Spovezii în toate parohiile Arhidiecezei, în timpul Postului Mare, timp de cinci ani consecutivi. Am făcut pur şi simplu în aşa fel încât oricine din comunitate – catolic sau nu – să ştie că Sacramentul Spovezii este un lucru pe care catolicii îl practică şi că în fiecare dintre bisericile noastre, în fiecare zi de miercuri din timpul Postului Mare, de la orele 6.30 la 8 seara, există un preot în aşteptarea de a asculta mărturisirile şi de a spune „Bine ai revenit!” Astfel, am făcut publică această invitaţie de a se întoarce acasă în metrou, la radio, pe autobuze şi prin afişe publicitare. Acum şi alte Dieceze din ţară şi din Canada au preluat această iniţiativă.
– Dvs. sunteţi foarte direct şi concret în catehezele pe care le ţineţi. În Scrisoarea pastorală God’s mercy and loving presence (Îndurarea lui Dumnezeu şi prezenţa Sa iubitoare) aţi sugerat preoţilor, persoanelor consacrate şi laicilor Arhidiecezei să continue cu Spovezile şi aţi sfătuit poporul să participe la Adoraţia Euharistică, urmând exemplul Sfântului Alfons Maria de Liguori, pe care îl citaţi în scrierile dvs. A fost ca şi cum aţi fi spus: „Sacramentele sunt răspunsul”.
– Cu siguranţă da, şi când noi, Episcopii Statelor Unite, ne-am întâlnit în urmă cu câţiva ani, am spus că este necesar să fixăm priorităţile pentru Biserica ţării noastre. Într-adevăr, întâia prioritate, asupra căreia am căzut cu toţii de acord, a fost evanghelizarea şi cateheza asupra Sacramentelor, readucerea oamenilor la Sacramente. Este un lucru esenţial… Isus, Cuvântul întrupat, când se pregătea să se întoarcă la Tatăl în glorie, a înfiinţat o Biserică care să îi semene, să fie spirituală dar şi vizibilă, care, chiar dacă este formată din fiinţe umane, să îl aibă pe Spiritul Sfânt. Conciliul Vatican II vorbeşte despre Biserică ca despre un mare sacrament. Isus a instituit Sacramentele în aşa fel încât să poată să ne atingă, iar noi să avem posibilitatea să îl atingem.
Între toate aceste mari momente de întâlnire cu Isus, în vârf se află Sfânta Euharistie. Isus ne-a spus: „Faceţi aceasta în amintirea Mea”. Iar noi am înţeles că de fiecare dată când o vom face, El va fi cu noi. Cred că tinerii noştri îşi dau seama că acest lucru nu este numai simplu, ci şi adevărat. Ceea ce le cerem astăzi tinerilor noştri este să dea răspunsul pe care Petru l-a dat atunci când Isus i-a întrebat pe ucenici: „Voi cine spuneţi că sunt Eu?” Aceasta este întrebarea pe care o adresăm tinerilor: „Voi cine spuneţi că este Isus?” Simon Petru a răspuns: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu”. Îi ajutăm pe tinerii noştri să facă aceeaşi mărturisire de credinţă – să îi spună lui Isus Cristos: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, eu cred în Tine”. Şi ne dăm seama că tinerii noştri răspund. Nu este complicat. Când Isus vorbea, nu era dificil de înţeles. După părerea mea, răspunsul credinţei ajunge să fie acoperit de elemente mondene. De aceea, tinerii noştri ne cer astăzi: „Vorbiţi-ne despre Isus, vorbiţi-ne despre Evanghelia Sa”.
