Domnul este mereu aproape şi activ în istoria omenirii
02.10.2011, Vatican (Catholica) - Suveranul Pontif a părăsit Castel Gandolfo, reşedinţa de vară a Papilor, pentru a reveni în Vatican. Conform tradiţiei, astăzi la amiază a recitat rugăciunea Angelus împreună cu credincioşii veniţi în Piaţa San Pietro. Sfântul Părinte a meditat pe marginea lecturii evanghelice de astăzi despre „viticultorii ucigaşi”. Iată textul alocuţiunii papale, după traducerea făcută de redacţia română a Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
Evanghelia acestei duminici se încheie cu un avertisment al lui Isus, deosebit de sever, adresat mai-marilor preoţilor şi bătrânilor poporului: „De aceea vă spun: împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui popor, care o va face să aducă roade” (Matei 21,43). Sunt cuvinte ce fac să ne gândim la marea responsabilitate a aceluia care, în fiecare epocă, este chemat să lucreze în via Domnului, în special cu rol de autoritate; sunt cuvinte care constrâng la a reînnoi fidelitatea deplină faţă de Cristos. El este „Piatra pe care au aruncat-o zidarii” (cf. Matei 21,42), pentru că l-au judecat duşman al legii şi periculos pentru ordinea publică; dar El însuşi, respins şi răstignit pe cruce, a înviat, ajungând să devină „piatra în capul unghiului” pe care se pot sprijini cu absolută siguranţă temeliile fiecărei existenţe umane şi ale lumii întregi.
Despre acest adevăr vorbeşte parabola viticultorilor infideli, cărora un om le-a încredinţat via sa, ca să o cultive şi să îi culeagă roadele. Stăpânul viei îl reprezintă pe însuşi Dumnezeu, în timp ce via îl simbolizează pe poporul său, precum şi via pe care El ne-o dă pentru ca, prin harul său şi strădania noastră, să înfăptuim binele. Sfântul Augustin comentează că „Dumnezeu ne cultivă ca pe un câmp pentru a ne face mai buni” (Sermo 87, 1,2: PL 38, 531). Dumnezeu are un plan pentru prietenii săi, dar din păcate răspunsul omului este adesea orientat spre infidelitatea care se traduce în refuz. Orgoliul şi egoismul împiedică recunoaşterea şi acceptarea până şi a darului cel mai preţios al lui Dumnezeu: pe Fiul Său Unul-Născut. În fapt, când „l-a trimis lor pe propriul fiu”, scrie evanghelistul Matei, viticultorii „au pus mâna pe el, l-au îmbrâncit afară din vie şi l-au ucis” (Matei 21,37.39). Dumnezeu se dă în mâinile noastre, acceptă să se facă mister insondabil de slăbiciune şi îşi arată atotputernicia în fidelitatea faţă de un plan de iubire care, în cele din urmă, prevede însă şi pedepsirea justă pentru cei răi (cf. Matei 21.41).
Ancoraţi puternic prin credinţă în piatra unghiulară care este Cristos, să rămânem în El ca mlădiţa care nu poate produce rod de la sine dacă nu rămâne în viţă. Numai în El, prin El şi cu El se edifică Biserica, popor al Noului Legământ. A scris în această privinţă Slujitorul lui Dumnezeu Papa Paul al VI-lea: „Primul rod al conştiinţei aprofundate a Bisericii despre ea însăşi este descoperirea reînnoită a raportului ei vital cu Cristos. Lucru arhicunoscut, dar fundamental, dar indispensabil, dar niciodată cunoscut îndeajuns, meditat şi celebrat” (enciclica „Ecclesiam suam”, 6 agosto 1964: AAS [1964], 622).
Dragi prieteni, Domnul este mereu aproape şi activ în istoria omenirii, şi ne însoţeşte chiar cu prezenţa singulară a Îngerilor, pe care astăzi Biserica îi venerează ca „Păzitori”, adică slujitori a solicitudinii divine pentru fiecare om. De la început până în ceasul morţii, viaţa omenească este înconjurată de ocrotirea lor neîncetată. Şi Îngerii fac coroană Augustei Regine a Victoriilor, Fecioara Maria a Rozariului, care în prima duminică de octombrie, chiar în această oră, de la Sanctuarul din Pompei şi din lumea întreagă, primeşte cererea fierbinte ca să fie înfrânt răul şi să se manifeste, în plinătate, bunătatea lui Dumnezeu.
