Rugăciunea cere încredere
06.10.2011, Vatican (Catholica) - Oferind o reflecţie asupra Bunului Păstor, Papa Benedict al XVI-lea a subliniat relaţia dintre rugăciune şi „actul radical de încredere”. Sfântul Părinte a reflectat asupra Psalmului 23, în cadrul audienţei generale de miercuri, 5 octombrie 2011, din Piaţa San Pietro. Continuând seria de cateheze despre rugăciune, Pontiful a spus că „a te întoarce spre Domnul în rugăciune presupune un act radical de încredere, conştientizând că cel în care ne încredem este Dumnezeu, care este bun”.
„Din acest motiv”, a spus el, „astăzi aş dori să reflectez împreună cu voi asupra unui psalm care este în întregime pătruns de această încredere, în care psalmistul exprimă siguranţa senină că este călăuzit şi protejat, ferit de orice pericol, deoarece Domnul este păstorul său”. „‘Domnul este păstorul meu şi nimic nu-mi va lipsi’: astfel începe această frumoasă rugăciune, aducând aminte de mediul nomad al păstoritului şi de experienţa de cunoaştere reciprocă ce se stabileşte între păstor şi oile care alcătuiesc mica sa turmă. Imaginea evocă o atmosferă de încredere, intimitate şi tandreţe: păstorul îşi cunoaşte fiecare oaie; le cheamă pe nume şi ele îl urmează, deoarece îl cunosc şi au încredere în el. Are grijă de ele; le păzeşte ca pe bunuri de preţ, gata să le apere, să le asigure bunăstarea şi un trai paşnic. Nimic nu le poate lipsi dacă păstorul este cu ele”.
Pontiful a spus că acela care merge în urma Bunului Păstor, chiar dacă este condus pe „cărări întortocheate sau lungi” sau prin „zone de deşert spiritual, fără apă şi sub soarele unui raţionalism care pârjoleşte”, poate fi sigur că merge „pe căile dreptăţii”. „El merge cu Domnul chiar şi în văile întunecate ale suferinţei, ale îndoielilor, şi în orice problemă umană se simte protejat. ‘Tu cu mine eşti’: acesta este certitudinea noastră, acest lucru ne susţine”. În Psalmul 23, psalmistul arată că „de voi şi umbla prin valea umbrei morţii, nu mă voi teme de rele, căci Tu cu mine eşti”. „Valea care trebuie trecută este aşadar un loc de suferinţă, cu ameninţarea îngrozitoare a unor pericole de moarte”, a arătat Sfântul Părinte. „Şi totuşi, omul care se roagă înaintează în siguranţă şi fără teamă, pentru că ştie că Domnul este cu el”.
„Întunericul nopţii ne înspăimântă cu umbrele lui, cu dificultatea pe care o aduce în distingerea pericolelor, cu tăcerea lui umplută de sunete indescifrabile. Dacă turma umblă după apusul soarelui, când vizibilitatea este scăzută, este normal ca oile să devină neliniştite, deoarece există riscul de a se împiedica sau de a se îndepărta şi a se rătăci – şi se adaugă teama de posibilii agresori care se ascund sub acoperământul nopţii. Acel ‘Tu cu mine eşti’ este o proclamare a încrederii fără rezerve şi rezumă experienţa credinţei radicale; apropierea lui Dumnezeu transformă realitatea, întunericul văii este golit de orice ameninţare”, a spus Papa. „Acum turma poate merge în pace, însoţită de sunetul familiar al toiagului lovind pământul – semnul prezenţei care conferă siguranţă a Păstorului”.
