PF Teodor al II-lea despre specificul Ortodoxiei pe continentul african
27.10.2011, Bucureşti (Catholica) - Sosit la Bucureşti, pentru a participa la hramul Catedralei patriarhale, Patriarhul Teodor al Alexandriei şi al întregii Africi a acordat un interviu lui Gheorghe-Cristian Popa pentru Ziarul Lumina. Preafericirea Sa a împărtăşit câteva gânduri despre specificul Ortodoxiei pe continentul african, despre problemele cu care se confruntă comunităţile africane şi despre vocaţia Bisericii în societatea modernă. Din amplul interviu redăm câteva fragmente.
– Predecesorul Preafericirii Voastre, Patriarhul Partenie al III-lea, afirma că Africa este ‘continentul viitorului’, pe care o înţelegea, probabil, din perspectivă eclesială. Cum înţelegeţi această expresie după şapte ani de patriarhat?
– […] Într-adevăr, a rămas în istorie expresia lui: ‘Africa este continentul viitorului, punctul de întâlnire al culturilor şi civilizaţiilor.’ Nu folosea expresia aceasta numai cu referire la viitorul continentului greu încercat din punct de vedere bisericesc, ci şi într-un sens mai general. În această caracterizare se cuprindeau toate cele ce intuia că se vor întâmpla pe pământul african, în sensul dezvoltării spirituale, sociale şi tehnologice viitoare deoarece Africa este continentul cel mai bogat în zăcăminte minerale de pe planeta noastră, unul dintre continentele cu cel mai mare potenţial uman şi poate cel mai propice în ceea ce priveşte căutările duhovniceşti şi posibilităţile de cultivare spirituală.
Mă aflu deja în al şaptelea an de patriarhat pe tronul Sfântului Apostol Marcu. Anterior am fost mitropolit în două Eparhii: Camerun şi Zimbabwe. De aceea, îndrăznesc să spun că eu cunosc Africa de la o margine la cealaltă. Astfel, confirm că această expresie a adormitului întru fericire înaintaş şi duhovnic al meu nu este doar o viziune în sens literal. Îngăduiţi-mi să adaug că, în timp, Africa se va ridica la treapta de continent al viitorului, iar acest timp nu este îndepărtat. Africa şi popoarele ei vor fi viitorul acestei planete! Atunci se va săvârşi judecata conştiinţelor oamenilor din ‘lumea dezvoltată’ pentru toate hidoşeniile pe care le-au făcut fie cu fapta, fie prin tăcere, împotriva Africii. Deci, dezvoltarea, progresul spiritual şi bunăstarea africanilor pe baza valorilor creştine constituie pentru noi viziunea şi perspectiva noastră personală.
– Biserica pe care o păstoriţi se întinde pe un teritoriu în care se regăsesc oameni de diferite religii şi confesiuni, precum şi de diferite naţionalităţi. […] Care sunt principalele problemele care se găsesc în spaţiul african şi cum reuşeşte Biserica să se facă eficientă în acest context social, rămânând în acelaşi timp neclintită în credinţă?
– Astăzi, Africa este constituită din 55 de state şi din mai multe seminţii şi popoare diferite. Prin urmare, vorbim despre tradiţii, culturi, civilizaţii şi mentalităţi diferite, deosebite între ele de la o zonă la alta şi de la un caz la altul. Cu toate acestea, ca probleme comune ale popoarelor africane le-aş menţiona pe cele de natură socială, politică şi economică, precum şi problemele legate de sănătate, lipsa infrastructurii necesare dezvoltării. De asemenea, este adevărat că în anumite părţi ale continentului au loc conflicte religioase. Aşadar, dincolo de eforturile şi strădaniile depuse de Patriarhia noastră pentru alinarea suferinţelor africanilor în ceea ce priveşte nivelul de viaţă, prin înfiinţarea unor şcoli, aşezăminte şi instituţii de binefacere, asistenţă medicală şi asistenţă socială, prin acordarea de ajutoare constând în hrană şi apă potabilă, medicamente şi alte bunuri necesare supravieţuirii şi ameliorării calităţii vieţii, bunul cel mai de preţ pe care îl oferim este adevărul Sfintei Evanghelii, care îl transfigurează pe om în integritatea lui făcându-l un alt Hristos.
În această luptă, care ne aduce aminte de primele veacuri creştine, nu ne temem de pluralismul cultural şi de alteritate, desigur, nici de alterarea credinţei ortodoxe care rămâne întotdeauna întreagă, neştirbită, aşa cum ne-a dat-o Domnul şi ne-au transmis-o Apostolii, Părinţii, Sfânta noastră Biserică. Ca să fie substanţială şi eficientă, strădania noastră constă în preluarea şi asumarea valorilor culturale, ideilor, limbilor şi particularităţilor specifice locului, pentru a le îmbiserici şi a le integra armonios în Trupul lui Hristos, Biserica. Astfel, noi propovăduim vestea Învierii şi a libertăţii în Hristos, pentru transfigurarea, în cele din urmă, a persoanei umane şi a lumii.
– Care este rolul dialogului interreligios în promovarea păcii între popoare?
– Într-o lume în care domină conflicte, inegalităţi, nedreptăţi, patimi şi interese nelegitime, într-o lume tulburată şi dezorientată, rătăcită şi îndepărtată de valorile dreptăţii, păcii şi virtuţii, dialogul între cele trei mari religii monoteiste, care au ‘arsenalul’ spiritual al sentimentului religios faţă de un singur Dumnezeu, devine deja o datorie. Prin el se propovăduiesc mai intens decât în orice altă epocă credinţa, dragostea şi pacea. Acesta este medicamentul sufletesc pentru omenirea suferindă şi cuprinsă de angoasa existenţială. În aceste vremuri, noi, conducătorii religioşi, nu avem dreptul să tăcem şi să stăm deoparte, când oameni nevinovaţi, copii şi prunci curaţi îşi pierd viaţa, darul cel mai de preţ şi inalienabil făcut lor de Dumnezeu, din cauza foamei, a setei, a războaielor, a terorismului sau, chiar mai rău, din cauza conflictelor declanşate şi susţinute în numele lui Dumnezeu.
Când este invocată religia pentru susţinerea unui conflict, glasurile credincioşilor ar trebui să se înalţe, să devină glasuri de protest pentru apărarea hainei sfinte a credinţei în faţa tentativei de schimbare a ei în sabie a violenţei şi a vărsării de sânge. Dacă credinţa este mobilizată pentru a porni la război atunci, la polul opus, noi toţi trebuie să ne unim glasul în strigăt de protest, în numele păcii. Argumentul nostru rămâne valabil pentru totdeauna: credinţa noastră vorbeşte despre pace. Textele noastre sfinte promovează pacea. În consecinţă, numai dacă omul urmează calea dreptei credinţe – nu pe cea a fanatismului religios – va exista pacea adevărată.
Imagini
