Comemorarea sr. dr. Hildegardis Wulff OSB
29.10.2011, Timişoara (Catholica) - Din păcate puţină lume mai ştie azi, atât în Timişoara cât şi în restul ţării, că în perioada interbelică şi în anii de până la nefastul an 1948 au trăit şi activat în capitala Banatului, dar şi la Sibiu, fiice spirituale ale Sfântului Benedict, mai precis călugăriţe benedictine. Tocmai pentru a comemora o jumătate de veac de la trecerea la cele veşnice a priorisei mănăstirii benedictine din Timişoara, sr. dr. Hildegardis Wulff OSB, s-au reunit în data de sâmbătă, 22 octombrie a.c., la Ingolstadt, în Germania, mai mulţi catolici bănăţeni, atât din ţară, cât mai ales de peste hotare.
Iniţiativa a aparţinut Asociaţiei de Ajutorare a Şvabilor Bănăţeni şi Forumului „Sf. Gerhard” al Şvabilor Bănăţeni din Germania. La invitaţia lui Peter Krier, organizatorul şi moderatorul manifestării comemorative „Sr. Hildegardis Wulff. Benedictină de Sf. Lioba. Viaţa unei mari călugăriţe”, au sosit la Ingolstadt, în Centrul Bănăţean pentru Seniori „Josef Nischbach”, o serie de invitaţi care au evocat prin comunicările lor personalitatea sr. Hildegardis Wulff OSB. Această călugăriţă deosebit de curajoasă şi energică a pus în anii ’30 bazele activităţii asociative a femeilor şi fetelor catolice bănăţene, a tinerilor catolici, cea care a fondat în Dieceza de Timişoara, după multe secole de absenţă, un nou priorat benedictin, lăcaş mănăstiresc pe lângă care s-au dezvoltat unele dintre cele mai moderne aşezăminte sociale şi educative: o universitate populară pentru fete, o grădiniţă, un azil de bătrâni, o maternitate, un spital. Pe lângă instituţiile din Timişoara, benedictinele din Timişoara au deschis la Sibiu un internat, botezat „Norbertinum”, pentru educaţia şi adăpostirea tinerimii şcolare catolice din zonă.
Într-o vreme încercată de război, foamete şi persecuţii, sr. Hildegardis a oferit un adăpost, îngrijire medicală şi hrană evreilor timişoreni persecutaţi, iar mai târziu o grădiniţă şi căldură copiilor germani rămaşi ai nimănui prin deportarea părinţilor lor în URSS. Populaţia civilă care reuşea să fugă din Iugoslavia represaliilor partizanilor lui Tito era în mod organizat adăpostită şi condusă mai departe, în refugiu, spre apus. Preoţii şi laicii greco-catolici timişoreni, înainte de 1948, dar şi după, în 1949, au găsit la rândul lor, la prioratul „Sf. Lioba” un loc unde se puteau întâlni şi cere sprijin. Toate acestea, dar şi multe alte activităţi au fost brutal suprimate o dată cu desfiinţarea ordinelor călugăreşti în 1949 şi cu confiscarea întregii mănăstiri. Sora Hildegardis, în vara lui 1950, într-un mare act de mare curaj, a participat activ la transmiterea de la Nunţiatura Apostolică de la Bucureşti către Episcopul dr. Augustin Pacha, ultimul ierarh catolic încă liber, a unei scrisori circulare ce trebuia făcută publică la Timişoara, în cuprinsul acesteia fiind arătată adevărata faţă a comunismului, fiind menţionată arestarea episcopilor greco şi romano-catolici şi persecuţia furibundă dezlănţuită în ţara noastră împotriva Bisericii Catolice.
Răsplata Sr. Hildegardis a fost asemănătoare cu a multora din acele vremi: arestarea la 18 august 1950 şi condamnarea la închisoare în temniţele comuniste. De aici a fost eliberată la insistenţele guvernului Republicii Federale a Germaniei în vara lui 1959 împreună cu alţi trei întemniţaţi pe motive confesionale. Slăbită, ea îşi reîncepe munca în slujba lui Cristos şi a aproapelui la Freiburg, Germania, călătorind apoi la catolicii bănăţeni emigraţi în Canada şi Statele Unite. O boală nemiloasă o face însă să îşi întrerupă activitatea şi să se retragă din nou la Freiburg-Gunterstal. Aici trecea la cele veşnice la 20 octombrie 1961 la vârsta de 65 de ani.
Seria vorbitorilor a fost deschisă de sr. Maris Stella Voss OSB, de la mănăstirea-mamă din Freiburg, cu o comunicare intitulată: Sr. Hildegardis şi Benedictinele de Sf. Lioba (preponderent perioada activităţii în Germania). A urmat arhivistul diecezei de Timişoara, Claudiu Călin, cu o prezentare referitoare la Situaţia Bisericii Catolice în Banat după prima conflagraţie mondială. Clara-Liselotte Basica a prezentat date privind activitatea şi opera sr. Hildegardis Wulff în Banat. Materialul sr. Ricarda Terschak OCDS, din Sibiu, a fost prezentat de Idmar Hatzak, diacon permanent, acesta prezentând elocvent calvarul sr. Hildegardis în închisorile comuniste. Prof. Josef Appeltauer a conchis printr-o comunicare emoţionantă, evidenţiind moştenirea pentru viitor a sr. Hildegardis. După acest moment, mai multe persoane din auditoriu, cândva tinere şi eleve ale sorei Hildegardis, au dat mărturie despre viaţa de muncă, rugăciune, precum şi despre personalitatea celei comemorate.
Cu această ocazie, au fost aduse de la Timişoara şi prezentate şi câteva plicuri filatelice, emise de către Dieceza de Timişoara în colaborare cu Asociaţia Filatelică din urbe, cu ocazia comemorării a 50 de ani de la trecerea la cele veşnice a sr. Hildegardis Wulff OSB. Evocarea sr. Hildegardis s-a încheiat cu o sf. Liturghie concelebrată de Mons. Andreas Straub, până de curând vizitator, desemnat de Conferinţa Episcopilor Catolici din Germania, pentru pastoraţia şvabilor dunăreni şi pr. Peter Zillich, ambii originari din Banat. În cadrul aceleiaşi manifestări, însă încă în cursul dimineţii, a fost binecuvântată noua capelă a Centrul Bănăţean pentru Seniori „Josef Nischbach”, căreia i s-a ales ca ocrotitor Sf. Paul, apostolul neamurilor, în speranţa că, peste ani, un fiu spiritual al acestuia, pr. Paulus Weinschrott SDS, martir al credinţei catolice în temniţa de la Gherla, va fi ridicat la cinstea altarelor de către Biserica lui Cristos. (După materialul semnat de Claudiu Călin; foto Elisabeth Klein)
Imagini
