Responsabili pentru pace în faţa lui Dumnezeu

29.10.2011, Assisi (Catholica) - Printre cei care au rostit discursuri la Ziua de Reflecţie, Dialog şi Rugăciune pentru Pacea şi Dreptatea în lume, desfăşurată ieri la Assisi, s-a aflat şi rev. dr. Olav Fykse Tveit, secretar general al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (KEK). „Lumea are nevoie de constructori de pace pornind de la credinţă”, a afirmat el. „Comunităţile de credinţă, cum sunt cele 349 de biserici din Consiliul Ecumenic al Bisericilor, au nevoie de tineri ‘purtători de schimbare’ a lumii. Francisc era un tânăr când a capitulat în faţa lui Dumnezeu. Pasiunea sa faţă de bunătatea creaţiei şi exemplul de curaj radical pentru pace arată importanţa credinţei şi curajul tinerilor.”

„Ceea ce Francisc a făcut tânăr fiind, în cei douăzeci de ani ai săi, este pentru noi o chemare salutară la importanţa rolului pe care tinerii trebuie şi pot să-l desfăşoare atât în comunităţile de credinţă cât şi în contextul social mai amplu. Fără asta, nu am fi astăzi aici. Şi astăzi pacea în lume cere ideile şi contribuţia tinerilor. Un mare obstacol în calea unei păci juste este reprezentat astăzi de nivelul înalt de şomaj printre tineri în toată lumea. Există senzaţia că punem în joc bunăstarea şi fericirea unei generaţii. Avem nevoie de viziunea şi de curajul tinerilor pentru schimbările necesare. Vedem că tinerii conduc astăzi procesele de democratizare şi de pace în multe ţări. Trebuie să recunoaştem că nu am fost mereu capabili să dăm tributul just şi să susţinem aportul pe care tinerii pot să-l ofere în comunităţile noastre. Noi bătrânii prezenţi aici avem nevoie să lucrăm împreună pentru pacea între generaţii şi să dăm tinerilor din toată lumea o reală speranţă pentru viitor.”

Liderul a continuat: „Lumea are nevoie de întâlniri între conducătorii comunităţilor religioase. În mijlocul unui război a cărui ţintă finală era Ierusalimul, Francisc a venit pentru a împărtăşi experienţe de credinţă cu Sultanul din Egipt. Ca mulţi cruciaţi, el a venit pentru a-l converti pe celălalt. În schimb a fost el însuşi schimbat, convertit. Suntem aici pentru a lăsa ca să ne vorbească această convertire a lui Francisc şi pentru a face în aşa fel încât conversaţia dintre noi să devină un izvor de dreptate şi de pace. Este de dorit mai mult prin respectul faţă de celălalt. O pace care poate fi susţinută cere ca să existe un spaţiu, un spaţiu sigur şi fără pericole, nu numai pentru mine, ci şi pentru celălalt. Creştinii trebuie să-şi amintească faptul că crucea nu este pentru cruciade, ci este un semn al modului în care iubirea lui Dumnezeu îi îmbrăţişează pe toţi, chiar şi pe celălalt. […] Suntem responsabili în faţa lui Dumnezeu şi unii în faţa altora faţă de pacea în timpul nostru şi prin ceea ce spunem sau ceea ce nu spunem pentru a ajunge la ea. Să urmăm împreună exemplul Sfântului Francisc şi al altora, tineri şi bătrâni, bărbaţi şi femei, pentru a trezi printre noi curajul de a construi o pace justă.”