Învăţătura bună riscă să fie contrazisă de comportamente incoerente
30.10.2011, Vatican (Catholica) - Mii de pelerini, din Italia şi din alte ţări ale lumii, profitând şi de vremea frumoasă, s-au reunit duminică, 30 octombrie 2011, la amiază, în Piaţa San Pietro, pentru a asculta cuvântul de învăţătură rostit de Papa Benedict al XVI-lea Romei şi a se ruga împreună rugăciunea mariană Angelus. În alocuţiunea sa, Pontiful, plecând de la Evanghelia duminicală (Matei 23,1-12), în care Isus denunţă atitudinea cărturarilor şi a fariseilor, a căror învăţătură este dezminţită de conduita lor, a îndemnat la rugăciune pentru ca cei care învaţă să fie coerenţi cu valorile pe care le propun. Papa şi-a manifestat apropierea faţă de populaţiile lovite de grave inundaţii în Thailanda şi de cele din regiunile italiene Liguria şi Toscana, care au suferit pagube din cauza unor ploi puternice, şi a asigurat rugăciunea sa. Vă oferim textul alocuţiunii după traducerea realizată de Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
În Liturghia acestei duminici, Apostolul Paul ne invită să primim Evanghelia „nu ca un cuvânt omenesc, ci ca pe cuvântul lui Dumnezeu” (1Tesaloniceni 2,13). În felul acesta, putem primi cu credinţă avertismentele pe care Isus le adresează conştiinţei noastre, pentru a asuma un comportament conform cu ele. În fragmentul de astăzi, El le reproşează cărturarilor şi fariseilor, care aveau în comunitate un rol de învăţători, că purtarea lor era deschis în contrast cu învăţătura pe care o propuneau altora cu rigoare. Isus subliniază că aceştia „spun şi nu fac” (Matei 23,3); din contră, „leagă sarcini grele şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte” (Matei 23,4). Învăţătura bună trebuie ascultată, dar riscă să fie dezminţită de o conduită incoerentă. De aceea, Isus spune: „Faceţi, aşadar, şi păziţi tot ceea ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor” (Matei 23,3). Atitudinea lui Isus este exact opusul: El practică cel dintâi porunca iubirii pe care o învaţă tuturor, şi poate spune că ea este o povară uşoară şi plăcută deoarece ne ajută să o purtăm împreună cu El (cf. Matei 11,29-30).
Gândindu-se la învăţătorii care oprimă libertatea altuia în numele propriei autorităţi, Sfântul Bonaventura indică cine este adevăratul Învăţător, afirmând: „Nimeni nu poate învăţa şi nici măcar lucra, nici să ajungă la adevărurile posibil de cunoscut fără ca să fie prezent Fiul lui Dumnezeu” (Sermo I de Tempore, Dom. XXII post Pentecosten, Opera omnia, IX, Quaracchi, 1901, 442). „Isus stă la ‘catedră’ drept cel mai mare Moise, care extinde legământul la toate popoarele” ( Isus din Nazaret). El este adevăratul şi unicul nostru Învăţător! Suntem, de aceea, chemaţi să îl urmăm pe Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul întrupat, care exprimă adevărul învăţăturii Sale prin fidelitatea faţă de voinţa Tatălui, prin dăruirea de sine însuşi. Scrie Fericitul Anton Rosmini: „Cel dintâi învăţător îi formează pe toţi ceilalţi învăţători, aşa cum îi formează şi pe ucenici, pentru că (atât unii cât şi alţii) există numai doar în virtutea acelui prim, tăcut, dar foarte puternic învăţător” (Idea della Sapienza, 82, in: Introduzione alla filosofia, vol. II, Roma, 1934,143). Isus condamnă ferm şi gloria deşartă şi observă că a lucra „pentru a fi admiraţi de oameni” (Matei 23,5) pune în voia aprobării omeneşti, ameninţând valorile care fondează autenticitatea persoanei.
Dragi prieteni, Domnul Isus s-a prezentat lumii ca slujitor, despuindu-se total pe sine şi înjosindu-se până la a da pe cruce cea mai grăitoare lecţie de smerenie şi de iubire. Din exemplul Său izvorăşte propunerea de viaţă: „Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru” (Matei 23,11). Să invocăm mijlocirea Mariei Preasfinte şi să ne rugăm, în special, pentru cei care în comunitatea creştină sunt chemaţi la slujirea învăţământului, pentru ca să poată mărturisi mereu cu faptele adevărurile pe care le transmit cu cuvântul.
