Este posibil să crezi dar să nu fii practicant?

3 răspunsuri

  1. Iancu Miruna spune:

    “Unii abandonează practica religioasă din cauza dezamăgirii provocate de un lider al comunităţii”… De ce nu s-a insistat asupra acestui aspect? Cred ca este cel mai important. Poti converti un necredincios, poti readuce in biserica un om ocupat care renunta sa practice credinta, dar pe cineva ranit de un slujitor al Bisericii cum il aduci inapoi? El continua sa se roage, sa creada, sa iubeasca, sa isi puna speranta in Dumnezeu, dar nu mai vrea sa accepte prezenta unui „slujitor”. Sunt prea multe de spus si in zadar… un „slujitor” al Bisericii va avea intotdeauna dreptate, va fi aparat de confrati, va invoca puterea lui Dumnezeu, iertarea, faptul ca si el este doar un om…

  2. Michael spune:

    Un slujitor al Bisericii nu este Biserica. Si nu este un unicat: la orice parohie exista cel putin doi preoti. Sa nu participi la Liturgia Duminicala sau din Sarbatorile de porunca pentru motivul ca un preot a dezamagit asteptarile legitime este sinonim cu faptul ca mergem la Biserica pentru acel preot si nu pentru Dumnezeu. O credinta puternica nu se inmoaie in fata nedemnitatii unui simplu slujitor al Bisericii. Indiferent de religie, toti oamenii cred. Pana si paganii cred in ceva. Chiar si ateii cred: ca nu cred. Dar numai prin acest fapt, de a crede, nu sunt crestini! La Cina cea de Taina, Isus a infiintat Biserica… si ne-a daruit Euharistia. Sa nu uitam ca printre cei prezenti a fost si Iuda Iscariotul… A devenit prin aceasta Biserica si Tainele sale…”nefrecventabila”? Credinta si PRACTICAREA ei ne-au fost lasate de insusi Mantuitorul. In Dumnezeu cred oameni apartinand mai multor Religii. Numai noi, crestinii, apartinem Bisericii lui Cristos. Si El ne-a lasat practicarea Credintei, cu riscul (si apoteoza) martirajului. Martirii, Sfintii nostri au PRACTICAT credinta crestina – alminteri, daca ar fi crezut doar in sinea lor, nici martiri n-ar mai fi fost si nici semintele din sangele lor nu ar fi rodit generatii dupa generatii de crestini. Crestinism nepracticant nu poate exista.

  3. Practicant spune:

    „Cred dar nu sunt practicant” e acelasi lucru cu a spune: „Cred in Dumnezeu dar nu pun in practica (nu ascult) poruncile Lui”
    E cu atat mai grav. Pentru ca unul care nu crede, cel putin are scuza ca nu a stiut.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *