200 de ani de atestare istorică a parohiei Siret
14.11.2011, Iaşi (Catholica) - PS Petru Gherghel, Episcop romano-catolic de Iaşi, a adresat la 13 noiembrie 2011 un Mesaj păstorului, pr. Irinel Iosub, şi credincioşilor din Siret, la cei 200 de ani de atestare istorică a parohiei. În Mesajul publicat pe Ercis.ro, Episcopul îl citează pe Sf. Paul: „Amintiţi-vă de conducătorii (părinţii, înaintaşii) voştri, care v-au învăţat cuvântul lui Dumnezeu şi, meditând împlinirea vieţii lor, imitaţi credinţa lor. Isus Cristos, cel de ieri şi de astăzi, este acelaşi în veci de veci. Nu vă lăsaţi seduşi de învăţături diferite şi străine” (Evrei 13,7-9).
PS Petru aminteşte că comunitatea din Siret „a început să fie organizată încă din anul 1371, anul în care este atestată stabilirea în acest oraş a primei Episcopii catolice, cu primul Episcop numit de Papa Grigore al XI-lea, încă de pe vremea lui Laţcu Vodă, dux Moldaviensis. Episcopul Andrei a fost consacrat la 9 martie 1371 la Cracovia. În mijlocul acestui popor a fost, a rămas şi va rămâne Cristos, cel care a venit la noi să se facă om şi să îi răscumpere pe oameni. El este acelaşi ieri, azi şi întotdeauna. În jurul Lui ne aflăm la această minunată sărbătoare, făcând memoria unui trecut trăit sub privirile şi ocrotirea Lui, a Aceluia care a spus: „Iată, Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor”.
Pornind de la Evanghelia duminicii în care este datat Mesajul, cu parabola talanţilor, Episcopul a arătat că „încrederea lui Dumnezeu în noi se manifestă prin darurile şi talanţii pe care îi oferă. Aceste daruri, care ne ajută să descoperim prezenţa plină de iubire a lui Dumnezeu, sunt credinţa, nădejdea şi dragostea. El ne oferă darul credinţei pentru a putea participa cu seninătate la planul de mântuire realizat de Cristos, ne încredinţează darul speranţei pentru a depăşi întunericul ce ne înconjoară şi, în sfârşit, ne dăruieşte talantul iubirii pentru a putea exprima pe viu, cu propria viaţă, convingerile cele mai profunde, faţă de cei ce sunt aproape de noi, dând mărturie vie despre iubirea lui Dumnezeu în lume. De folosirea acestor daruri cu mare entuziasm şi interes depinde seninătatea noastră de fii ai Părintelui ceresc, care vrea să facă din noi nu servitori sau slugi îngenuncheate, ci fii şi colaboratori liberi cu El la mărirea talanţilor încredinţaţi”.
„Chemarea pe care am primit-o în prima lectură, de a ne aduce aminte de înaintaşii noştri, este o adevărată provocare la o constatare: nu am fi astăzi în Siret, în această parohie, dacă nu ar fi fost cei care înaintea noastră au ştiut să primească darul vieţii, darul credinţei, darul speranţei şi al dragostei. Ei l-au iubit şi căutat pe Dumnezeu şi s-au străduit să vă lase fructul iubirii lor. Privind la viaţa şi exemplul lor, ne umplem de curaj şi de noi hotărâri. Dumnezeu i-a iubit pe ei, dar continuă să vă iubească şi pe noi pentru că ne-a dat un dar: bunii şi străbunii noştri, care ne-au lăsat atâtea daruri şi atâtea speranţe de viaţă… Păstrând legătura spirituală cu ei, măriţi în sufletele voastre sentimentele de iubire şi faceţi să crească speranţa pentru binele comunităţii voastre, transmiţând generaţiilor viitoare mai multă lumină, mai multă credinţă şi multă speranţă”.
