Totuşi, documentul despre reforma financiară a avut girul Vaticanului
17.11.2011, Vatican (Catholica) - Procesul cumva neobişnuit şi poate chiar misterios al generării documentelor Vaticanului a atras recent atenţia după unele controverse privind un text pe teme de economie. În esenţă, criticii documentului – care cere o autoritate globală pentru reducerea exceselor pe pieţele financiare – au speculat că autorii au reuşit cumva să scape de verificarea textului de către oficialităţile vaticane de la vârf. CNS explică însă altcumva lucrurile: de fapt textul a fost aprobat de sus, doar că procedurile de lucru şi de aprobare în Vatican nu sunt nici prea transparente şi nici prea uniforme.
Documentul de 41 de pagini pe tema sistemului financiar internaţional a fost pregătit de Consiliul Pontifical pentru Justiţie şi Pace. Printre altele propune o „bancă centrală mondială” care să regleze fluxul schimburilor monetare, precum şi taxarea tranzacţiilor financiare pentru ajutorarea economiilor ţărilor sărace. Criticii au încercat imediat să reducă importanţa documentului, argumentul că dicasterul cu pricina are un rol minor în Vatican. Apoi acum câteva zile – vezi ştirea Secretariatul de Stat va controla mai bine declaraţiile Vaticanului – un vaticanist susţinea că secretarul de stat al Vaticanului, Cardinalul Tarcisio Bertone, nu ar fi ştiut de text şi că ar fi ordonat ca de acum toate documentele de acest fel să treacă pe la biroul său pentru aprobare.
Povestea reală este alta. Acum câteva luni, în vederea întâlnirii din 3-4 noiembrie a G20 în Franţa, oficialii Vaticanului au dezbătut cum să îşi aducă o contribuţie la discutarea reformei monetare internaţionale. Cu trei ani înainte, Vaticanul fusese invitat la o conferinţă internaţională organizată de ONU pe tema finanţelor pentru dezvoltare, la Qatar, iar delegaţia Vaticanului a publicat un document pe tema abuzurilor financiare. Acel text a fost pregătit de Consiliul Pontifical pentru Justiţie şi Pace, dar prezentat ca o declaraţie oficială a Sfântului Scaun. Anul acesta Vaticanul, care nu e membru al G-20, nici nu a fost invitat la întâlnire, a ales calea unei declaraţii pe tema reformei financiare, optându-se pentru o „notă” a Consiliului Pontifical pentru Justiţie şi Pace. De reţinut deci că membrii şi consultorii dicasterului amintit au lucrat cu Secretariatul de Stat. Secţiunea a doua a acestui secretariat, dedicată afacerilor externe, nu doar a discutat despre viziunea documentului dar l-a şi „ajustat” înainte de publicare. Astfel Cardinalul Peter Turkson şi dicasterul său nu au încercat să evite consultările la nivel înalt. Doar că povestea aceasta a prins pentru că are o fărâmă de adevăr: a existat o problemă aproape în acelaşi interval de timp.
An de an, Papa Benedict al XVI-lea – ca predecesorul său – dă un mesaj pentru Ziua Mondială a Migranţilor şi Refugiaţilor. Mesajul e pregătit de Consiliul Pontifical responsabil cu tema migraţiei şi primeşte aprobarea finală de la Secretariatul de Stat. Anul acesta, pasaje întregi din mesajul papal au ajuns din greşeală publicate cu cinci zile mai rapid pe situl Vaticanului (la secţiunea Serviciului de Informaţii al Vaticanului). Textul a fost şters după câteva ore, dar incidentul a fost suficient ca să declanşeze intervenţia Cardinalului Bertone. Acesta a dat un ordin prin care toate documentele ce poartă semnătura Papei să primească girul de publicare prin Secretariatul de Stat. Ordinul a fost interpretat greşit, ca o reacţie la documentul privind reforma financiară. Documentele vaticane vin în diferite forme, adesea având întârzieri şi deturnări inexplicabile din exterior. Multe texte trec prin diverse oficii ale Vaticanului, în special pe la Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, înainte să fie publice. Procesul poate dura uneori şi ani de zile. Chiar şi documentele considerate „sigure” sunt atent verificate. De exemplu Congregaţia pentru Educaţia Catolică a emis un nou set de îndrumări despre promovarea vocaţiilor la preoţie după conferinţa de la începutul lunii noiembrie. Textul nu e încă public, pentru că trebuie să treacă de Secretariatul de Stat. Ceea ce a accelerat publicarea documentului despre reforma economică a fost întâlnirea G-20, şi considerentul că criza globală cere de urgenţă un răspuns detaliat din partea Bisericii.
