Papa către Caritas Italia: fiţi semn al carităţii lui Cristos

25.11.2011, Vatican (Catholica) - Joi dimineaţă, Papa Benedict al XVI-lea i-a primit pe participanţii la o întâlnire organizată de Caritas Italia pentru celebrarea celei de-a 40-a aniversări. În discursul său, Sfântul Părinte a amintit cum Caritas „are un rol important de jucat în educarea comunităţilor, familiilor şi societăţii civile, unde Biserica este chemată să arunce lumina sa. Aceasta presupune asumarea responsabilităţii pentru educarea oamenilor privitor la viaţa conform Evangheliei, subliniindu-se că viaţa este bună doar dacă include mărturia carităţii.” Pontiful i-a îndemnat: „Nu abandonaţi niciodată acest rol educaţional, chiar când drumul devine dificil şi când eforturile voastre par a nu da rod. Asumaţi-vă sarcinile rămânând fideli Bisericii şi respectând identitatea instituţiilor voastre, folosindu-vă de instrumentele pe care istoria vi le-a dat şi pe cele care ‘inventivitatea carităţii’ – după cum spunea Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea – vi le va sugera în viitor.”

„O iniţiativă caritabilă vorbeşte despre Dumnezeu, anunţă o speranţă şi induce o întrebare”, a mai susţinut Papa. Astfel de iniţiative „se nasc din credinţă. Sunt operele Bisericii, expresiile grijii ei pentru cei care suferă. Sunt acte educative deoarece îi ajută pe săraci să crească în demnitate, comunităţile creştine să îl urmeze pe Cristos şi societatea civilă să răspundă obligaţiilor ce le are. […] Slujirea umilă şi concretă a Bisericii nu caută să substituie conştiinţa colectivă şi civilă, ci o însoţeşte cu un spirit de sinceră colaborare, cu atenţia cuvenită pentru autonomie şi subsidiaritate. […] Caritatea cere o minte deschisă. A răspunde nevoilor nu înseamnă doar a oferi pâine celui înfometat, ci şi a ne întreba despre motivele foamei, a folosi privirea lui Isus care vedea profundul adevăr despre persoanele din jurul Său. Gândurile noastre nu pot să nu se îndrepte spre lumea migraţiei. Calamităţile naturale şi războaiele au creat adesea urgenţe. Criza economică globală este un alt semn al timpurilor care cheamă la curajul fraternităţii.”

„Prăpastia dintre nordul şi sudul lumii, demnitatea umană rănită a atâtor persoane, cheamă la o caritate capabilă să extindă cercurile concentrice de la sisteme economice mici la cele mari. Creşterea sărăciei, slăbirea familiilor şi nesiguranţa cu care se confruntă tinerii indică toate spre riscul diminuării speranţei. […] Omenirea nu are nevoie doar de binefăcători, ci şi de oameni practici şi umili care, asemenea lui Isus, să stea alături de fraţii şi surorile lor şi să împărtăşească oboseala lor. Într-un cuvânt, omenirea caută semne de speranţă. Sursa speranţei noastre este în Domnul. De aceea avem nevoie de Caritas, nu ca să îi delegăm responsabilităţile pentru slujirea caritabilă, ci pentru a fi un semn al carităţii lui Cristos, un semn ce aduce speranţă.”