Biserica nu trebuie să se teamă decât de păcatele membrilor ei
10.12.2011, Roma (Catholica) - În după-amiaza zilei de joi, 8 decembrie 2011, Solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, Papa Benedict al XVI-lea a mers în Piazza di Spagna, din Roma, pentru tradiţionalul act de venerare a imaginii Fecioarei Maria aşezate pe coloana din faţa ambasadei Spaniei la Sfântul Scaun. Pe drumul până acolo, Sfântul Părinte s-a oprit puţin la biserica Preasfintei Treimi, unde a salutat membrii Asociaţiei Via Condotti a Proprietarilor de Magazine. Ajuns în Piazza di Spagna, Pontiful a început prin a oferi o rugăciune, urmată de lectura din cartea Apocalipsului Sf. Ioan, o predică şi aşezarea unui aranjament floral la picioarele imaginii Fecioarei.
În predica sa, Papa a explicat că textul din Apocalips, care vorbeşte despre o femeie îmbrăcată în soare, cu luna la picioarele ei şi o cunună de douăsprezece stele pe cap, se referă atât la Fecioară cât şi la Biserică. Pe de o parte, „femeia din Apocalips este Maria […]simbolul hainei luminoase exprimă clar o stare a Mariei în toată fiinţa ei: ea este ‘plină de har’, umplută de iubirea lui Dumnezeu”. Luna de la picioarele ei simbolizează moartea: „Maria este deplin legată de victoria lui Isus Cristos, Fiul ei, asupra păcatului şi morţii […] Aşa cum moartea nu mai are putere asupra lui Cristos înviat, prin harul şi privilegiul unic al Dumnezeului Atotputernic, Maria învinge şi ea moartea. Acest lucru se manifestă în două mari mistere ale existenţei ei: la început, zămislirea fără păcatul originar, mister pe care îl celebrăm astăzi; şi la sfârşit, ridicarea ei cu trup şi suflet la Cer”.
Cununa de douăsprezece stele „reprezintă cele doisprezece triburi ale lui Israel şi indică faptul că Maria este în centrul Poporului lui Dumnezeu, în comuniune deplină cu sfinţii. Şi astfel, această imagine […] ne conduce la a doua mare interpretare a semnului celest al ‘femeii îmbrăcate în soare’: la fel cum o reprezintă pe Fecioara, semnul indică şi Biserica. Ea poartă un copil, în sensul că ea îl poartă pe Cristos în pântecele ei şi îl naşte pe pământ […] şi tocmai acest motiv, că îl poartă pe Cristos, face ca Biserica să întâlnească un adversar cumplit, reprezentat de un dragon care încearcă să îi distrugă fiul, dar în van, dat fiind că Isus, prin moartea şi învierea Sa, se înalţă la Dumnezeu. De aceea dragonul, învins o dată pentru totdeauna în ceruri, îşi îndreaptă atacul spre femeie – Biserica – în deşertul pământului. În fiecare epocă însă lumina şi tăria lui Dumnezeu au susţinut Biserica […] şi astfel, în toate încercările prin care trece de-a lungul timpului, peste tot în lume, Biserica suferă persecuţii dar este mereu victorioasă”.
„Singurul rău de care trebuie să se teamă Biserica este păcatul membrilor ei. În timp ce Maria a fost într-adevăr neprihănită, liberă de orice urmă de păcat, Biserica este sfântă dar în acelaşi timp marcată de păcatele noastre. De aceea, Poporul lui Dumnezeu, pelerin prin timp, se întoarce spre Mama cerească şi caută ajutorul ei; credincioşii îi cer să îi însoţească pe drumul lor de credinţă, să îi încurajeze în angajamentul lor pentru o viaţă creştină şi să îi susţină în speranţele lor. Avem nevoie de acest sprijin, în special în acest moment dificil pentru Italia, pentru Europa şi pentru multe părţi ale lumii. Maria să ne ajute să vedem că există lumină dincolo de mantia de ceaţă care pare să întunece realitatea”.
