O reflecţie despre fecioria Mariei
18.12.2011, Vatican (Catholica) - Întorcându-se din vizita la închisoarea Rebibbia din Roma, la amiază, în ziua de duminică, 18 decembrie 2011, Papa Benedict al XVI-lea a apărut la fereastra biroului său din Palatul Apostolic din Vatican, pentru a recita rugăciunea Angelus împreună cu credincioşii şi pelerinii adunaţi în Piaţa San Pietro, la obişnuita întâlnire duminicală. Vă oferim cuvintele Sfântului Părinte din introducerea la rugăciunea mariană.
Iubiţi fraţi şi surori!
În această a patra şi ultima duminică a Adventului, liturgia ne prezintă în acest an relatarea vestirii Îngerului către Maria. Contemplând icoana minunată a Fecioarei Preasfinte, în momentul în care primeşte mesajul divin şi dă răspunsul ei, suntem luminaţi în lăuntrul nostru de lumina adevărului care izvorăşte, mereu nouă, din acest mister. În particular, doresc să mă opresc pe scurt asupra importanţei fecioriei Mariei, adică a faptului că ea l-a zămislit pe Isus rămânând fecioară. Pe fundalul evenimentului din Nazaret se află profeţia lui Isaia: „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7,14). Această străveche promisiune a găsit împlinire în întruparea Fiului lui Dumnezeu. Nu este vorba doar despre faptul că Fecioara Maria a zămislit, ci şi despre faptul că a făcut-o prin acţiunea Duhului Sfânt, adică a lui Dumnezeu însuşi. Fiinţa umană care începe să trăiască în pântecele ei ia trup de la Maria, dar existenţa Sa derivă în întregime de la Dumnezeu. Este pe deplin om, făcut din pământ – pentru a folosi simbolul biblic – dar vine de sus, din Cer.
Faptul că Maria zămisleşte rămânând fecioară este aşadar esenţial pentru cunoaşterea lui Isus şi pentru credinţa noastră, deoarece arată că iniţiativa îi aparţine lui Dumnezeu, şi mai ales revelează cine este Cel zămislit. După cum spune Evanghelia: „Pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1,35). În acest sens, fecioria Mariei şi divinitatea lui Isus se garantează reciproc. Iată de ce este atât de importantă acea unică întrebare pe care Maria, tulburată, o adresează Îngerului: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?” (Luca 1,34). În simplitatea ei, Maria este înţeleaptă: nu se îndoieşte de puterea lui Dumnezeu, ci doreşte să înţeleagă mai bine voinţa Lui, pentru a se conforma total la această voinţă. Maria este infinit depăşită de Mister, şi totuşi ocupă perfect locul care, în centrul acestuia, i-a fost încredinţat.
Inima şi mintea îi sunt pe deplin umile, şi tocmai pentru deosebita ei umilinţă, Dumnezeu aşteaptă „da”-ul de la această tânără, pentru realizarea planului Său. Respectă demnitatea şi libertatea ei. „Da”-ul Mariei implică atât maternitatea cât şi fecioria, şi doreşte ca totul în ea să fie să fie spre slava lui Dumnezeu, iar Fiul care se va naşte din ea să poată fi în întregime dar al harului. Iubiţi prieteni, fecioria Mariei este unică şi irepetabilă; dar semnificaţia ei spirituală îl priveşte pe orice creştin. Aceasta, în esenţă, este legată de credinţă: într-adevăr, cel care are încredere profundă în iubirea lui Dumnezeu, îl primeşte în sine însuşi pe Isus, viaţa Sa divină, prin acţiunea Duhului Sfânt. Acesta este misterul Crăciunului! Vă doresc tuturor să îl trăiţi cu bucurie intimă.
