Ora de rugăciune pentru preoţi la Părinţii Augustinieni Asumpţionişti
08.02.2012, Bucureşti (Catholica) - Şi anul acesta, ca răspuns la dorinţa IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti – ca preoţii să se cunoască mai bine şi să se afle, cel puţin o dată pe lună, în comuniune de rugăciune şi de spirit – s-au reluat întâlnirile de rugăciune între preoţii din Arhidieceză. Pentru păstorii Bisericii locale din Bucureşti, această primă întâlnire a avut loc în Casa Părinţilor Augustinieni Asumpţionişti din Bucureşti, citim într-un material apărut astăzi pe ARCB.ro.
După o absenţă de 60 de ani, Părinţii Asumpţionişti sunt prezenţi în Bucureşti în Centrul „Sfinţii Petru şi Andrei”, restaurat şi redeschis în 17 ianuarie 2011. Centrul de studii bizantine are ca scop principal de a favoriza întâlnirile între creştinii de diferite confesiuni propunând, în colaborare cu responsabili şi teologi ai diferitelor tradiţii creştine, activităţi pe diferite teme ecleziale de actualitate şi de interes comun. În această spaţiu de spiritualitate şi comuniune, preoţii din Bucureşti au fost împreună pentru o oră de rugăciune; în mijlocul lor a fost prezent şi Păstorul Arhidiecezei, IPS Ioan Robu. Au reflectat împreună cu Fecioara Maria, prin rugăciunea Sf. Rozariu, asupra misterelor mântuirii, s-au rugat cu şi pentru întreaga Biserică prin celebrarea Orei Medii şi s-au recules câteva momente în tăcere profundă înaintea lui Cristos, prezent în Preasfântul Sacrament.
Ca suport de meditaţie, pr. Lucian Dîncă a oferit câteva reflecţii despre prietenie-iubire şi apostolat. Fiindcă sunt prieteni ai lui Isus Cristos, întrucât El îi numeşte astfel, iar „prietenia duce la imitare”, preoţii au o datorie sacră: „de a merge pe urmele Lui, de a-i imita virtuţile, de a ne potrivi viaţa noastră după a Sa, de a ne identifica cu El”. Nu trebuie să facem altceva decât „să ne înrolăm sub drapelul Său şi să devenim colaboratorii Săi credincioşi în Opera Răscumpărării”. Apostolatul este o „consecinţă de neînlăturat a poruncii a doua a Mântuitorului: să îl iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Şi pentru că îl iubim pe aproapele nostru cu o iubire supranaturală, trebuie să le oferim fraţilor noştri cei mai bun, adică credinţa, iubirea, harul sfinţitor, cerul. Această iubire arzătoare pentru suflete a fost izvorul din care şi-au alimentat toţi sfinţii zelul lor pentru mântuirea tuturor.” La sfârşitul orei de rugăciune, preoţii au făcut o vizită în biblioteca Centrului, unde au primit câteva explicaţii privitoare la istoria bibliotecii şi a componenţei ei.
