Teologia Sf. Iosif (II)
23.03.2012, Roma (Catholica) - Preotul italian Tarcisio Stramare şi preotul brazilian Alberto Santiago, din Congregaţia Oblaţilor Sf. Iosif, au fost numiţi de Congregaţia lor să lucreze în Mişcarea Iosefită. În sărbătoarea Sf. Iosif, 19 martie 2012, agenţia Zenit a luat un interviu acestor doi teologi, din care vă oferim acum partea a doua.
– Credinţa era fundamentală pentru Iosif, dar se crede că a avut şi îndoielile sale, în special legate de Maria.
– (pr. Tarcisio) Nu, dimpotrivă, el a fost Patriarhul prin excelenţă, splendoarea Patriarhilor, mai mult decât Avraam care a fost Tatăl credinţei. El nu a avut crize, dar dificultăţi da, deoarece a fost confruntat cu misterul, confruntat cu ceva ce era atât de mare pentru el încât s-a întrebat: ce caut eu aici? Dacă Dumnezeu a ales-o pe ea, am eu dreptul să fie a mea? Sau dacă El este Fiul lui Dumnezeu, am eu dreptul să spun că este fiul meu? Nu îi voi înşela pe ceilalţi? În faţa întrebării ce să facă, el s-a gândit să plece, dar Dumnezeu i-a spus într-un vis că trebuie să rămână, să fie tatăl copilului, soţul Mariei, şi să îi pună numele Isus şi să îl recunoască drept fiul său, lucru important pe care numai un tată putea să îl facă. În acest fel Isus a fost şi un descendent al lui David, mulţumită tatălui Său, nu mamei Sale.
– Şi astfel el este un model de credinţă?
– (pr. Tarcisio) Da, deoarece a acceptat şi a făcut voia lui Dumnezeu. A trăit ceea ce se numeşte un pelerinaj al credinţei, un drum care este făcut în măsura în care cineva cunoaşte ceea ce doreşte Dumnezeu. Nu este vorba doar de a crede în adevăr, ci şi de a i se supune prin credinţă.
– Din tot ceea ce aţi citit şi descoperit, ce îl descrie cel mai bine pe Sf. Iosif?
– (pr. Tarcisio) Am descoperit participarea sa la planul mântuirii, şi faptul că este un personaj cheie în Întrupare. Fără el, nici Întruparea nici Răscumpărarea, care sunt strâns unite, nu ar fi putut să aibă loc.
– În parohia Sf. Iosif din Aurelia, pe care aţi întemeiat-o aici în Roma, există o tapiţerie cadou de la Papa Paul al VI-lea.
– (pr. Tarcisio) Da, a fost realizată pentru o aniversare a proclamării Sf. Iosif ca patron al Bisericii Universale, de către Papa Pius al IX-lea, dar nu a fost expusă în Bazilica San Pietro. Am aflat că era depozitată, şi într-o zi când Papa Paul al VI-lea m-a întrebat ce ar putea să îmi dea pentru munca pe care am făcut-o în Comisia Noii Vulgate, i-am cerut tapiţeria şi mi-a dat-o. Acum este venerată în biserica noastră şi în această frumoasă lucrare îl vedem pe Sf. Iosif privind în sus, cu doi îngeri alături de el: unul îi arată decretul de numire a lui şi celălalt îi prezintă Biserica pentru a o proteja.
– Suntem siguri că munca dumneavoastră va continua, deoarece sunteţi ajutat de câţiva ani de pr. Alberto. Îl întrebăm acum pe el: de ce l-a ales Sf. Iosif Marello pe Sf. Iosif ca patron al Congregaţiei?
– (pr. Alberto) Era în secolul al XX-lea, în care nenumărate Congregaţii s-au pus sub patronajul său, datorită declarării ca patron universal. Şi fondatorul a văzut în Sf. Iosif calea pentru a sluji Biserica, un model pentru comuniunea cu Isus şi pentru slujirea Bisericii.
– Şi ce i-a sfătuit el pe fiii săi cu privire la această figură?
– (pr. Alberto) În domeniul educaţional, ne-a cerut să ne rugăm la Sf. Iosif să aibă grijă de noi şi de studenţii noştri. Iar nouă, călugărilor, ne-a spus că trebuie să ne desfăşurăm slujirea aşa cum a făcut-o el, în profundă unire cu Isus, slujind şi făcând voinţa lui Dumnezeu. Acesta trebuie să fie modelul nostru.
– L-aţi ajutat pe pr. Tarcisio. Ce lucruri noi aţi aflat în această muncă?
– (pr. Alberto) Nu m-am îndoit niciodată de importanţa Sf. Iosif. Dar din această muncă alături de pr. Tarcisio am obţinut o cunoaştere mai profundă; este asemenea unei ferestre care se deschide şi văd că se deschide tot mai mult. De exemplu, în privinţa aspectului teologic al Sf. Iosif, deoarece în cadrul Congregaţiei întotdeauna ne-am rugat prin mijlocirea lui, dar este diferit atunci când descoperi fundamentul, care nu este doar ceva personal sau sentimental, ci este legat de rădăcina credinţei. Ca preot, este ceva nou care mă întăreşte în credinţă şi încredere.
– A făcut Sf. Iosif un miracol pentru dumneavoastră?
– (pr. Tarcisio) Prietenia lui. Sunt sub protecţia lui şi acesta este cel mai frumos miracol. Mă rog lui pentru că el este directorul meu, este cel care îmi dă ordine şi eu le îndeplinesc.
