Viitorul Fericit Giuseppe Toniolo, omul care a trăit cotidianul în lumina vieţii eterne
24.03.2012, Roma (Catholica) - Pe 29 aprilie, la 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II, venerabilul Giuseppe Toniolo (1845-1918) va fi proclamat fericit în Bazilica San Paolo fuori de mura din Roma. Sfântul Părinte va fi reprezentat de Cardinalul Salvatore De Giorgi, Arhiepiscop emerit de Palermo şi fost asistent general al Acţiunii Catolice din Italia, citim pe situl Radio Vatican. Giuseppe Toniolo a fost un laic de o mare spiritualitate, dedicat rugăciunii şi acţiunii. Soţ, tată, profesor, economist, inspirator al Săptămânilor Sociale, Toniolo a fost înainte de toate un om al speranţei. Preşedintele naţional al Acţiunii Catolice din Italia, Franco Miano, profesor universitar, a vorbit despre viitorul Fericit Giuseppe Toniolo.
„Toniolo este sfântul unei vieţi cotidiene trăite pe deplin, fapt ce nu se referă doar la trăirea normalităţii vieţii în toate aspectele sale, ci se referă mai ales la dorinţa intensă de a transforma viaţa cotidiană, trăind-o în lumina vieţii eterne”. Un aspect de mare actualitate accentuat de profesorul Miano în portretul spiritual al viitorului fericit este aspectul educativ. Era profesor, dar tinerii cărora le preda economia nu erau simpli studenţi, ci „depozit sacru”, „prieteni de condus pe căile Domnului”. „Sunt expresii foarte frumoase care subliniază mai ales deplinul respect pentru vieţile tinerilor care îi erau încredinţaţi”. „Elementul de prietenie” în raportul profesor-student – atât de important pentru profesorul Toniolo – „exprimă factorul esenţial al unei angajări educative, în deplinul respect al rolurilor”.
La numai 28 de ani, mergând împotriva curentului faţă de gândirea dominantă chiar şi la acea vreme, Giuseppe Toniolo a afirmat primatul eticii asupra economiei, un mesaj mai actual ca oricând „astăzi, în faţa capitalismului financiar fără reguli”, cum îl defineşte profesorul Miano. Referitor la trăsăturile esenţiale ale viitorului fericit, profesorul Miano a spus: „Iubire şi comuniune cu Biserica, angajare educativă, atenţie faţă de persoane şi teritoriu”. „Astăzi”, a concluzionat profesorul Franco Miano, „este nevoie mai ales de sfinţenie, şi în celebrarea a 50 de ani de la deschiderea Conciliului nu putem să nu ne amintim de chemarea universală la sfinţenie pe care Toniolo a anticipat-o”.
