Devoţiunea către Maria ne apropie de Isus
25.03.2012, Leon (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea se află actualmente în Mexic, într-o călătorie apostolică ce se va încheia mâine. La finalul Liturghiei celebrată astăzi în Leon, în Parcul Bicentenial, şi înainte de rugăciunea „Angelus” de la miezul zilei, Sfântul Părinte a rostit următoarea alocuţiune, pe care o redăm în traducerea pr. Vincenţiu Balint (ARCB.ro).
Iubiţi fraţi şi surori,
În Evanghelia acestei duminici, Isus vorbeşte despre bobul de grâu care cade în pământ, moare şi aduce mult rod, răspunzând unor greci care s-au apropiat de apostolul Filip pentru a-i cere: „Am vrea să îl vedem pe Isus” (In 12,21). Astăzi noi o invocăm pe Preasfânta Maria şi o implorăm: „Arată-ni-l pe Isus”. Acum, în recitarea rugăciunii Angelus, amintind Buna Vestire, şi ochii noştri se îndreaptă în mod spiritual spre colina Tepeyac, spre locul unde Maica lui Dumnezeu, sub titlul de „pururea Fecioară, Sfânta Maria de Guadalupe”, este cinstită cu fervoare de secole, ca semn de reconciliere şi de infinită bunătate a lui Dumnezeu pentru lume.
Predecesorii mei la Catedra lui Petru au onorat-o cu titluri speciale precum Doamna Mexicului, Patroană Cerească a Americii Latine, Mama şi Împărăteasa acestui Continent. Fiii ei credincioşi, la rândul lor, cei care experimentează ajutorul ei, o invocă, plini de încredere, cu nume afectuoase şi familiare precum Roza Mexicului, Doamna Cerului, Fecioara „Morena”, Mama de la Tepeyac, Nobila „Indita”. Iubiţi fraţi, nu uitaţi că adevărata devoţiune către Fecioara Maria ne apropie întotdeauna de Isus, şi „nu constă nici într-un sentiment steril şi trecător, nici într-o credulitate deşartă, ci ea purcede din credinţa adevărată, care ne face să recunoaştem preeminenţa Maicii lui Dumnezeu şi ne îndeamnă la iubire filială faţă de Mama noastră şi la imitarea virtuţilor ei” (Lumen gentium 67).
A o iubi înseamnă a ne angaja în ascultarea Fiului ei; a o venera pe Fecioara de la Guadalupe înseamnă a trăi după cuvintele rodului binecuvântat al trupului ei. În aceste momente în care atâtea familii se găsesc separate şi constrânse să emigreze, multe suferind din cauza sărăciei, a corupţiei, a violenţei domestice, a traficului de droguri, a crizelor valorilor sau a criminalităţii, să ne îndreptăm spre Maria în căutarea de mângâiere, putere şi speranţă. Este Mama adevăratului Dumnezeu cea care ne invită să rămânem cu credinţa şi caritatea la umbra ei, pentru a depăşi astfel orice rău şi a instaura o societate mai dreaptă şi solidară.
Cu acest sentimente, doresc să pun din nou sub privirea blândă a Fecioarei Maria de Guadalupe această Ţară şi întreaga Americă Latină şi Caraibe. Îi încredinţez pe fiecare dintre fiii ei Stelei primei şi noii evanghelizări, ce a însufleţit cu iubirea sa maternă istoria creştină a acestor ţinuturi, dând caracteristice deosebite marilor evenimente ale istoriei lor, iniţiativelor lor comunitare şi sociale, vieţii familiale, devoţiunii personale şi misiunii continentale care acum se desfăşoară în acest ţinuturi nobile. În vremuri de încercare şi de durere, Ea a fost invocată de atâţia martiri care, strigând „Trăiască Cristos Rege şi Maria de Guadalupe”, au dat o mărturie perenă de fidelitate faţă de Evanghelie şi de devotament faţă de Biserică. Implor acum ca prezenţa ei în această dragă naţiune să continue să recheme la respectul, la apărarea şi la promovarea vieţii umane şi la consolidarea fraternităţii, evitând răzbunarea inutilă şi îndepărtând ura ce dezbină. Sfânta Fecioară de Guadalupe să ne binecuvânteze şi să ne obţină, prin mijlocirea ei, haruri abundente din Ceruri.
