Rugăciuni pentru viaţa nenăscută în parohia „Sacre Coeur”
28.03.2012, Bucureşti (Catholica) - „Astăzi este 25 martie când, în mod normal, Biserica celebrează sărbătoarea Bunei Vestiri. Dar, întrucât astăzi este Duminica a V-a din Postul Mare, această sărbătoare a fost transferată pentru ziua de mâine. Însă, la această predică aş vrea să vă spun câteva cuvinte şi despre copiii nenăscuţi, pentru că pe 25 martie în multe biserici se celebrează Sfinte Liturghii pentru copiii nenăscuţi”. Prin aceste cuvinte, parohul parohiei „Preasfânta Inimă a lui Isus” (Biserica Franceză) din Bucureşti, pr. Eduard Giurgi, le-a amintit credincioşilor prezenţi la Sfânta Liturghie că solemnitatea Bunei-Vestiri este o ocazie potrivită pentru cel care crede în Cristos de a celebra viaţa ca dar din partea lui Dumnezeu, o celebrare a bucuriei, deoarece Creatorul a toate îşi manifestă iubirea faţă de creaturile Sale, pe care le face părtaşe la minunea vieţii.
Rugăciunea pentru viaţă şi pentru copiii nenăscuţi are o mare tradiţie şi practică, în special, pe continentul american. Acest exemplu se doreşte a fi urmat, la cererea credincioşilor din Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti, şi la noi în ţară, printre rândurile catolicilor şi nu numai. Astfel, IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, s-a arătat profund interesat ca această practică a rugăciunii pentru viaţa nenăscută să fie prezentă şi în rândul Bisericii pe care o păstoreşte, în viitorul cât mai apropiat. Credincioşii care au participat la Sfânta Liturghie din dimineaţa zilei de 25 martie 2012 în biserica „Sacre Coeur” din Capitală, auzind cuvintele părintelui paroh Eduard Giurgi, cu siguranţă şi-au pus fiecare o întrebare: „De ce ziua de 25 martie, solemnitatea Bunei Vestiri, a fost aleasă ca zi de rugăciune pentru copiii nenăscuţi?” La aceasta a răspuns părintele Eduard: „Pentru că de astăzi, 25 martie, mai sunt exact nouă luni până la Crăciun, şi se celebrează aceste Liturghii pentru copiii nenăscuţi pentru a arăta că viaţa trebuie apărată din primul moment al conceperii şi până la moartea naturală”. Într-o lume în care creştinismul a devenit o „creştino-fobie”, fiind persecutat din ce în ce mai mult, a subliniat părintele, „noi creştinii trebuie să apărăm viaţa, să fim în favoarea vieţii, cu orice cost”, deoarece, prin avort, omenirea „se privează singură de mari speranţe atunci când ucide fiinţe umane”. „Nimeni nu va şti niciodată câte genii nu s-ar fi născut care ar fi putut aduce ceva nou în lume, o noutate în viaţa omenirii”. „Omenirea ar trebui să se oprească şi să gândească”, a insistat părintele, citându-l pe Papa Benedict al XVI-lea, „la potenţialul uman pe care îl distruge prin avort”.
În aceeaşi ordine de idei, mergând pe şirul gândurilor Sfântului Părinte, păstorul comunităţii de la Biserica Franceză i-a invitat pe credincioşi să reflecteze asupra posibilităţii, ca noi, românii, să ne fi privat prin avort de anumite genii: de un alt Eminescu, de un alt Porumbescu, de „un alt preot sfânt, ca Monseniorul Ghika, care a slujit atât de frumos şi demn la altarul Domnului”. „Refuzând dreptul la viaţă al acestor prunci, negând demnitatea lor”, şi-a încheiat părintele omilia, „noi nu ne apropiem de faţa lui Dumnezeu, noi nu avem cum să vedem faţa lui Dumnezeu, ci ne îndepărtăm de faţa lui Dumnezeu”. Noi, creştinii, trebuie să apărăm viaţa de la concepere şi până la moartea ei naturală, şi „făcând acest lucru, arătăm lumii faţa lui Dumnezeu”. (Din materialul semnat de Florentina Bratosin pe ARCB.ro)
Imagini
