În Ţara Sfântă este foame de dreptate şi pace, prea multă ură şi teamă
05.04.2012, Ierusalim (Catholica) - „Este mare foamea, setea de dreptate şi pace”, a afirmat Patriarhul latin al Ierusalimului, Preafericitul Fouad Twal, la Sfânta Liturghie „in Coena Domini”, celebrată joi, 5 aprilie 2012, în Bazilica Sfântului Mormânt. Potrivit programului interconfesional, Sfânta Liturghie a fost celebrată în cursul dimineţii. „Visul nostru este să ducem o viaţă normală, suntem prizonierii urii, ai neîncrederii şi ai temerilor pe care le avem unii faţă de ceilalţi”, a continuat Patriarhul. „Cristos continuă să sufere în mădularele Trupului Său mistic din lipsă de libertate şi pace, ostilităţi de tot felul şi chiar martiriu”. Pentru Patriarhul Twal, iubirea dintre oameni este cheia de înţelegere a Săptămânii Sfinte. Vineri, comemorarea morţii Domnului, este şi ziua colectei speciale pentru comunităţile din Ţara Sfântă.
Redacţia centrală a Radio Vatican l-a contactat pe pr. Pierbattista Pizzaballa, de la Custodia Franciscană a Ţării Sfinte, care a explicat: „Ziua colectei provine dintr-o veche tradiţie, care datează din secolul al XVI-lea. De aproximativ patru sute de ani, Biserica din întreaga lume… se gândeşte anual la necesităţile Locurilor în care a trăit Isus, la comunităţile care trăiesc acolo unde a trăit Isus şi cultivă amintirea Sa. Scopul este mereu acelaşi: conservarea Locurilor Sfinte, ospitalitatea pelerinilor dar mai ales ajutorarea comunităţilor creştine prin proiecte pentru case, locuri de muncă şi alte activităţi care sprijină mica şi fragila comunitate creştină… Creştinii, care sunt foarte puţini, ceva mai mult de 1% din populaţie, au această misiune: să ţină ochii deschişi, mai ales să stabilească relaţii deschise cu toţi”.
Celor care nu trăiesc în Ţara Sfântă zi de zi, pr. Pizzaballa le transmite: „Paştele ne aminteşte că credinţa creştină înseamnă întrupare. Noi credem într-o revelaţie istorică. Isus nu este o teorie, este o persoană, este întrupare, s-a născut aici, a murit şi a înviat aici. Aşadar, să îşi îndrepte privirea spre aceste Locuri. A-şi aminti de această Ţară nu este o devoţiune ci un aspect fundamental din viaţa noastră de credinţă. (…) Celebrările de aici sunt unice în felul lor, uşor diferite de cele care se fac în restul lumii, pentru că se trăieşte amintirea morţii şi învierii lui Cristos la Locurile unde s-au întâmplat, cu tradiţii milenare, cu o semnificaţie întotdeauna foarte pătrunzătoare şi emoţionantă”.
