Papa a vorbit la Paşti despre Creaţie şi lumină
08.04.2012, Vatican (Catholica) - La vigilia din noaptea de sâmbătă spre duminică, Papa Benedict al XVI-lea a oferit o reflecţie despre crearea luminii, care „înseamnă că Dumnezeu a creat lumea ca spaţiu de cunoaştere şi de adevăr, spaţiu de întâlnire şi de libertate, spaţiul binelui şi al iubirii”. A explicat: „Paştile sunt ziua unei noi creaţii, dar tocmai pentru aceasta Biserica începe într-o astfel de zi Liturghia cu vechea creaţie, pentru ca să învăţăm să o înţelegem bine pe cea nouă. De aceea, la începutul Liturghiei Cuvântului de la Veghea Pascală, stă relatarea creaţiei lumii.”
Referindu-se la prima lectură, luată din Geneză, a subliniat două elemente ca fiind în mod special important: „În primul rând, creaţia este prezentată ca un întreg din care face parte fenomenul timpului. Şapte zile sunt o imagine a unui întreg care se dezvoltă în timp. Sunt ordonate în vederea celei de a şaptea zi, ziua libertăţii tuturor creaturilor pentru Dumnezeu şi unele pentru altele. Creaţia este deci orientată către comuniunea dintre Dumnezeu şi creatură; ea există pentru ca să fie un spaţiu de răspuns marii măriri a lui Dumnezeu, o întâlnire de iubire şi de libertate.”
Şi a continuat: „În al doilea rând, despre relatarea creaţiei Bisericii, în Veghea Pascală, ascultăm mai ales prima frază: ‘Dumnezeu a spus: Să fie lumină’ (Geneza 1,3). Relatarea creaţiei, în mod simbolic, începe cu crearea luminii. Soarele şi luna sunt create numai în cea de-a patra zi. Relatarea creaţiei le numeşte izvoare de lumină, pe care Dumnezeu le-a pus pe firmamentul cerului. Cu aceasta îndepărtează de la ele caracterul divin pe care marile religii l-au atribuit lor. Nu, nu sunt deloc dumnezei. Sunt corpuri luminoase, create de către unicul Dumnezeul. Sunt însă precedate de lumină, prin intermediul căreia gloria lui Dumnezeu se reflectă în natura fiinţei care este creată.”
Sfântul Părinte a vorbit apoi despre semnificaţia relatării creaţiei. „Lumina face posibilă viaţa. Face posibilă întâlnirea. Face posibilă comunicarea. Face posibilă cunoaşterea, accesul la realitate, la adevăr. Şi făcând posibilă cunoaşterea, face posibilă libertatea şi progresul. Răul se ascunde. De aceea, lumina este şi expresia binelui care este luminozitate şi creează luminozitate. Este ziua în care putem să lucrăm. Faptul că Dumnezeu a creat lumina înseamnă că Dumnezeu a creat lumea ca spaţiu de cunoaştere şi de adevăr, spaţiu de întâlnire şi de libertate, spaţiul binelui şi al iubirii. Materia primă a lumii este bună, fiinţa însăşi este bună. Şi răul nu provine din fiinţa care este creată de Dumnezeu, ci există în virtutea negării. Este ‘Nu’-ul.”
Paştile este re-Creaţia, un timp când Dumnezeu spune din nou „Să fie lumină”, a afirmat Papa. „Să fie lumină!, spune Dumnezeu, şi a fost lumină. Isus învie din mormânt. Viaţa este mai puternică decât moartea. Binele este mai puternic decât răul. Dragostea este mai puternică decât ura. Adevărul este mai puternic decât minciuna. Întunericul zilelor trecute s-a risipit în momentul în care Isus a înviat din mormânt şi a devenit, El însuşi, lumină pură a lui Dumnezeu. […] Cu învierea lui Isus, lumina însăşi este creată din nou. El ne atrage pe toţi după El în noua viaţă a învierii şi învinge orice formă de întuneric.”
La final, Pontiful s-a oprit asupra lumânării: „Aceasta este o lumină care trăieşte în virtutea sacrificiului. Lumânarea luminează consumându-se pe sine însuşi. Dă lumină dăruindu-se pe sine. Astfel reprezintă într-un fel minunat misterul pascal al lui Cristos, care se dăruieşte pe sine şi astfel dăruieşte marea lumină. […] Putem să vedem în lumânare şi o trimitere la noi înşine şi la comuniunea noastră în comunitatea Bisericii, care există pentru ca lumina lui Cristos să poată ilumina lumea. Să îl rugăm pe Domnul în acest ceas să ne facă să experimentăm bucuria luminii Sale, şi să îl rugăm pentru ca noi înşine să devenim purtători ai luminii Sale, pentru ca prin Biserică strălucirea chipului lui Cristos să intre în lume. Amin.”
