Tunica Sfântă, simbol al unităţii indivizibile a Bisericii
20.04.2012, Trier (Catholica) - Mii de pelerini se îndreaptă în această perioadă spre Catedrala din Trier, Germania, pentru al cincilea centenar al primei expuneri publice a „Heiliger Rock”, despre care se spune că ar fi Tunica Sfântă pe care a purtat-o Isus înainte de răstignirea Sa şi pentru care, conform Evangheliei Sf. Ioan, soldaţii romani au tras la sorţi. Potrivit tradiţiei, această tunică a fost găsită de Sf. Elena, mama lui Constantin cel Mare, care i-a dat-o Sf. Agricius, Arhiepiscop de Trier. Credincioşii au putut să o vadă pentru prima dată în 1512, când împăratul Maximilian I i-a cerut Arhiepiscopului Richard von Greiffenklau de Trier să o expună în public. Pentru inaugurarea pelerinajului, care va dura până în 13 mai 2012, Papa Benedict al XVI-lea a trimis un mesaj Episcopului Stephan Ackermann de Trier, document care poartă data de 6 aprilie, Vinerea Mare în ritul latin.
Sfântul Părinte reaminteşte faptul că Sf. Ioan spune că tunica a fost „fără cusătură, ţesută dintr-o bucată”, motiv pentru care soldaţii au decis să nu o rupă, ci să tragă la sorţi pentru ea. „Părinţii Bisericii au văzut în aceasta unitatea Bisericii, fondată ca şi comunitate unică, indivizibilă de către iubirea lui Cristos”, scrie Papa în mesajul său. „Iubirea Mântuitorului aduce împreună ceea ce a fost despărţit… Mai mult, Tunica lui Cristos este ‘ţesută dintr-o bucată, de sus până jos’. Şi aceasta este o imagine a Bisericii, care trăieşte nu datorită propriilor ei eforturi ci datorită acţiunii lui Dumnezeu. Ca şi comunitate unică indivizibilă, ea este o lucrare a lui Dumnezeu, nu rezultatul abilităţilor omului. În acelaşi timp, Tunica Sfântă este un avertisment la adresa Bisericii pentru a rămâne fidelă originilor sale, conştientă că unitatea, armonia, eficacitatea şi mărturia ei… nu pot fi decât un dar de la Dumnezeu”.
„Tunica sfântă nu este o togă, un veşmânt elegant care să exprime o funcţie socială; este o îmbrăcăminte modestă care serveşte la a acoperi şi proteja persoana care o poartă, la a-i proteja demnitatea. Este darul neîmpărţit al lui Cristos răstignit pentru Biserica pe care El a sfinţit-o cu Sângele Său. De aceea, Tunica Sfântă îi aminteşte Bisericii propria ei demnitate… Trebuie să fim în mod constant deschişi faţă de convertire şi umilinţă, pentru a fi discipoli ai Domnului în iubire şi adevăr. În acelaşi timp, demnitatea specială şi integritatea Bisericii nu pot fi desconsiderate şi abandonate în faţa protestelor opiniei publice”. Pornind de la motoul pelerinajului jubiliar, invocarea către Domnul: „Condu la unitate ceea ce este despărţit”, Papa a încheiat: „Nu dorim să fim izolaţi. Dorim să îi cerem Domnului să ne călăuzească pe calea comună a credinţei, să o facă din nou vie pentru noi. În acest fel, crescând împreună ca şi creştini în credinţă, rugăciune şi mărturie, în mijlocul încercărilor timpului nostru, vom putea proclama măreţia şi bunătatea Lui”.
