Oră de rugăciune pentru preoţii din decanatele de Bucureşti
08.05.2012, Bucureşti (Catholica) - În dimineaţa zilei de luni, 7 mai 2012, preoţii din Bucureşti s-au întâlnit pentru ora de rugăciune lunară în biserica parohiei Adormirea Maicii Domnului din cartierul Drumul Taberei. În prezenţa celor doi Păstori ai Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti, IPS Ioan Robu şi PS Cornel Damian, cu toţii s-au încredinţat mijlocirii şi protecţiei Preasfintei Fecioare Maria, Regina lunii mai. Programul de rugăciune a conţinut, după invocarea Duhului Sfânt prin cântarea imnului Veni Creator Spiritus, o meditaţie şi recitarea Sfântului Rozariu. Meditaţia a fost ţinută de către pr. dr. Victor-Emilian Dumitrescu, asistent spiritual al Reînnoirii Carismatice Catolice şi colaborator al parohiei care a găzduit întâlnirea, şi a avut ca temă Preasfânta Fecioară Maria în spiritualitatea sacerdotală, informează ARCB.ro.
Înainte de toate, părintele a explicat ce înseamnă „spiritualitate sacerdotală”: „un anumit stil de viaţă care se naşte dintr-o chemare adresată personal de Dumnezeu, stil de viaţă legat îndeosebi de misterul chemării preoţeşti”. „Spiritualitatea preotului va fi indisolubil legată de slujirea Cuvântului şi de slujirea sacramentală, adică de acele elemente care definesc preoţia ministerială. Acestea sunt căile de sfinţire ale preotului pentru că acestea sunt şi căile de care Dumnezeu se slujeşte prin preot ca să îi sfinţească pe ceilalţi. Însă, dat fiind că preotul nu exercită aceste slujiri în nume propriu, ci in persona Christi Capitis, rezultă evident că spiritualitatea care îi este tipică va fi pregnant cristocentrică, tocmai în vederea unei configurări cât mai profunde cu Cristos, pe care preotul îl reprezintă”.
În continuare, pr. Victor s-a întrebat: „Cât de importantă şi de necesară ar fi în viaţa preotului spiritualitatea şi evlavia mariană?” „Pentru a înţelege ceva care ţine de identitatea noastră preoţească în raport cu Fecioara Maria”, a subliniat, „vom alege calea analogiei”, a unei duble analogii: „O analogie de ordin obiectiv, adică pe planul harului, şi o analogie de ordin subiectiv, adică legată de contribuţia personală a Mariei pe de o parte, şi a fiecărui preot în parte, de cealaltă parte”. Prima analogie, cea de ordin obiectiv, este: „Maria, prin lucrarea Duhului Sfânt, l-a zămislit pe Cristos şi, după ce l-a hrănit şi purtat în sânul ei, l-a născut la Betleem; preotul, uns şi consacrat de Duhul Sfânt prin hirotonire, este chemat şi el să se umple de Cristos pentru a-l aduce apoi la lumină şi a-l face să se nască în suflete prin vestirea Cuvântului şi prin administrarea Sacramentelor”. Analogia de ordin subiectiv este „între aportul personal pe care Fecioara Maria şi l-a adus faţă de harul alegerii ei şi aportul personal pe care preotul este chemat să şi-l aducă faţă de harul hirotonirii sale preoţeşti”.
Reîntorcându-se la întrebarea iniţială: „Evlavia către Fecioara Maria este necesară pentru spiritualitatea noastră sacerdotală? Avem nevoie de Preasfânta Fecioară pentru a ne trăi pe deplin identitatea şi menirea preoţească primită de la Dumnezeu?”, pr. Victor a răspuns folosindu-se de o idee a Sf. Ludovic Maria Grignon de Montfort, care o numeşte pe Fecioară forma Dei, adică „tiparul lui Dumnezeu” şi care, de fapt, este o idee străveche a Sf. Augustin. „Maria este locul sfânt, unde sfinţii s-au format… Maria este forma Dei. Nimeni nu poate să fie plăsmuit, modelat de Duhul Sfânt într-un mod christiform, adică să ajungă la plinătatea staturii lui Cristos, după cum spune Apostolul, decât prin Maria. Acela care este pus în acest tipar divin, este foarte curând format şi întipărit în Isus Cristos şi Isus Cristos în el”. La sfârşitul Rozariului, preoţii au recitat împreună o rugăciune adresată Preasfintei Fecioare Maria, Maica Preoţilor, ca să păstreze şi să ocrotească fidelitatea şi curăţia preoţilor.
