Papa a vorbit despre valoarea rugăciunii în viaţa sa
10.05.2012, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a afirmat că a fost susţinut în timpul celor şapte ani ai săi de pontificat de rugăciunile oamenilor din întreaga lume. „Încă din primul moment al alegerii mele ca Succesor al Sfântului Petru, m-am simţit mereu susţinut de rugăciunea voastră, de rugăciunea Bisericii, mai ales în momentele mai dificile. Mulţumesc din inimă”, le-a spus el pelerinilor adunaţi în Piaţa San Pietro pentru audienţa sa generală de miercuri, 9 mai 2012. „Rugăciunea constantă şi unanimă este un instrument preţios pentru a depăşi încercările care pot să apară pe drumul vieţii, pentru că faptul de a fi profund uniţi cu Dumnezeu ne permite să fim şi profund uniţi cu alţii”.
Papa Benedict al XVI-lea a pregătit un discurs pentru această zi concentrându-se pe viaţa de rugăciune a Bisericii primare, continuând seria de învăţături pe care le-a oferit despre rugăciune. În ziua de miercuri, alături de cei aproximativ 10.000 de pelerini, a examinat episodul din viaţa predecesorului său, Sf. Petru, care a fost eliberat din închisoare de un înger înainte de a fi judecat la Ierusalim. „Forţa rugăciunii neîncetate a Bisericii se înalţă către Dumnezeu şi Domnul ascultă şi săvârşeşte o eliberare inimaginabilă şi nesperată, trimiţându-l pe îngerul său”. Eliberarea lui Petru aminteşte atât de ieşirea evreilor din sclavia Egiptului cât şi de învierea lui Cristos, a arătat Papa. „Este o invitaţie urgentă la urmarea lui Cristos: numai ieşind din noi înşine pentru a porni la drum cu Domnul şi a face voinţa sa trăim adevărata libertate.”
Sfântul Părinte a mai arătat că deşi Petru s-a aflat „într-o situaţie atât de critică şi de pericol serios”, faptele Apostolilor ne spun că el dormea şi a fost trezit de un înger. „Este o atitudine care poate să pară stranie, dar care în schimb denotă linişte şi încredere; el se încrede în Dumnezeu, ştie că este înconjurat de solidaritatea şi de rugăciunea credincioşilor săi şi se abandonează total în mâinile Domnului”. „Aşa trebuie să fie rugăciunea noastră: asiduă, solidară cu alţii, pe deplin încrezătoare faţă de Dumnezeu, care ne cunoaşte în interior şi se îngrijeşte de noi”. Papa Benedict al XVI-lea a concluzionat arătând că episodul eliberării lui Petru ne sune că „Biserica, fiecare dintre noi, trece prin noaptea încercării, dar este vigilenţa neîncetată a rugăciunii cea care ne susţine”. De aceea, a învăţat el, fiecare credincios trebuie să cultive o rugăciune „constantă şi încrezătoare”, adresată Domnului care „ne eliberează de lanţuri, ne conduce pentru a străbate orice noapte de detenţie care poate să se cuibărească în inima noastră, ne dăruieşte seninătatea inimii pentru a înfrunta dificultăţile vieţii, chiar şi refuzul, opoziţia, persecuţia”.
