A emigra nu este niciodată nedureros
23.05.2012, Roma (Catholica) - Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor, Cardinalul Antonio Maria Veglio, şi-a exprimat speranţa ca în societatea de astăzi să fie trasat „un adevărat itinerariu de respect reciproc şi de coeziune socială”. Înaltul prelat a prezidat duminică, 20 mai 2012, în co-catedrala din localitatea italiană Narni, dedicată Sfântului Ioan, celebrarea euharistică ce a precedat anualul prânz cu nevoiaşii proveniţi din diferite centre de primire ale Diecezei de Terni-Narni-Amelia, printre care şi refugiaţi politici, citim pe situl Radio Vatican.
Salutându-l pe Episcop, Mons. Vincenzo Paglia, şi pe participanţi, Cardinalul Veglio a pus accentul în predica sa pe Înălţarea lui Isus la Cer, ce „pune în lumină mai ales comuniunea dintre Isus şi discipolii care au fost martori ai învierii Sale, dar şi unitatea misiunii evanghelizatoare a Bisericii”, care porneşte de la Ierusalim şi se răspândeşte prin apostoli, pentru a ajunge la popoare şi culturi diferite. „Acelaşi dinamism de creştere şi expansiune”, a spus Cardinalul Veglio, este vital şi în zilele noastre, într-o lume în care sunt tot mai prezente problematicile şi provocările fenomenului migraţiei, devenit tot mai frecvent mai ales în ultimii ani.
Preşedintele Consiliului Pontifical a adus în prim plan „dificultăţile pe care le atrag după sine dezrădăcinarea dintr-un pământ, situaţie ce nu este niciodată nedureroasă”. Orice persoană, a evidenţiat el, are dreptul să trăiască şi să crească în locul în care s-a născut. De fapt, „migraţia a asumat în prezent dimensiunile unei reale crize umanitare”, din cauza caracteristicilor asemănătoare unui exod biblic, fenomen „tot mai devorat de lăcomia fără scrupule a criminalităţii organizate”. „Nu putem trece sub tăcere”, a mai spus Cardinalul, „aroganta renaştere a comerţului de sclavi ce priveşte anual milioane de persoane destinate pieţei prostituţiei, muncii forţate, comerţului cu organe şi exploatării sexuale a minorilor”.
El a îndemnat la „depăşirea barierelor fricii, prejudecăţilor, indiferenţei, egoismului şi închiderii în sine”, pentru că în persoana migrantului se face prezent însăşi Cristos, de aceea trebuie deschisă poarta celor care sunt în dificultate. „Aceasta nu înseamnă favorizarea ilegalităţii”, ci încercarea de a o depăşi, prin solidaritate şi colaborare reciprocă. „O adevărată politică migratorie trebuie să tindă spre elaborarea unor normative precise care să asigure stabilitatea şi să garanteze tuturor apărarea propriilor drepturi”. Biserica nu revendică competenţe specifice în elaborarea unor astfel de proiecte, dar îşi rezervă dreptul de a veni cu propuneri oportune pentru ca politicile migratorii să se inspire „din drepturile fundamentale ale omului şi din marea tradiţie a civilizaţiei noastre creştine”.
