Trebuie să privim spre viitor cu încredere în fidelitatea lui Dumnezeu
03.06.2012, Milano (Catholica) - În ziua de sâmbătă, 2 iunie 2012, la ora 10 a.m., Sfântul Părinte a prezidat celebrarea Orei Medii în Domul din Milano, în prezenţa preoţilor, a diaconilor, seminariştilor şi persoanelor consacrate din Arhidieceza locală. După recitarea Psalmilor, Papa Benedict al XVI-lea a rostit o meditaţie, în care a subliniat: „În acest moment trăim misterul Bisericii în expresia sa cea mai înaltă, cea a rugăciunii liturgice. Buzele noastre, inimile şi minţile noastre, în rugăciunea Bisericii, se fac interprete ale necesităţilor şi ale aspiraţiilor întregii omeniri… Rugăciunea zilnică a Liturgiei Orelor constituie o sarcină esenţială a ministrului hirotonit în Biserică. Şi prin Oficiul divin, care prelungeşte de-a lungul zilei misterul central al Euharistiei, preoţii sunt într-un mod particular uniţi cu Domnul Isus”.
„Preoţia: ce dar preţios!”, a exclamat Sfântul Părinte. „Dacă Cristos, pentru a zidi Biserica Sa, se încredinţează în mâinile preotului, acesta la rândul său trebuie să i se încredinţeze fără rezerve: iubirea pentru Domnul Isus este sufletul şi raţiunea ministerului sacerdotal”. „Nu există opoziţie”, a subliniat Papa, „între binele persoanei preotului şi misiunea lui; dimpotrivă, caritatea pastorală este elementul unificator al vieţii care pleacă dintr-o relaţie tot mai intimă cu Cristos în rugăciune pentru a trăi dăruirea totală de sine pentru turmă, astfel încât Poporul lui Dumnezeu să crească în comuniunea cu Dumnezeu şi să fie manifestare a comuniunii Preasfintei Treimi. Fiecare acţiune a noastră, de fapt, are ca scop a-i conduce pe credincioşi la unirea cu Domnul şi a face ca astfel să crească comuniunea eclezială pentru mântuirea lumii”.
Pontiful a indicat drept „semne luminoase” ale carităţii pastorale şi ale unei inimi neîmpărţite „celibatul preoţesc şi fecioria consacrată”. „Fără îndoială, iubirea pentru Isus are valoare pentru toţi creştinii, dar primeşte o semnificaţie unică pentru preotul celibatar şi pentru persoana care a răspuns chemării la viaţa consacrată: numai şi întotdeauna în Cristos se găseşte izvorul şi modelul pentru a repeta zilnic ‘da’-ul la voinţa lui Dumnezeu”. În Fecioara Maria „putem să recunoaştem ‘modul de viaţă feciorelnic şi sărac pe care şi l-a ales pentru sine Cristos Domnul şi pe care l-a îmbrăţişat Maica Sa Fecioară’ (LG 46), o viaţă în deplină ascultare faţă de voinţa lui Dumnezeu… Maria, Maica lui Cristos, extinde şi prelungeşte chiar şi în noi maternitatea sa divină, pentru ca slujirea Cuvântului şi a Sacramentelor, viaţa de contemplaţie şi activitatea apostolică în numeroasele forme să persevereze, fără oboseală şi cu curaj, în slujirea lui Dumnezeu şi zidirea Bisericii Sale”.
„Dragi călugări şi călugăriţe, vă mulţumesc pentru mărturia voastră şi vă încurajez: priviţi cu încredere spre viitor, bazându-vă pe fidelitatea lui Dumnezeu, care nu va lipsi niciodată, şi pe puterea harului Său, capabil să lucreze mereu noi fapte minunate, chiar şi în noi şi împreună cu noi”. În încheiere Pontiful a amintit „rândurile de preoţi ambrozieni, de călugări şi călugăriţe care şi-au dedicat energiile lor pentru slujirea Evangheliei, ajungând uneori până la sacrificiul suprem al vieţii… Prin mijlocirea lor comună îi cerem cu încredere Dătătorului de orice dar să facă mereu roditor ministerul preoţilor, să întărească mărturia persoanelor consacrate pentru a arăta lumii frumuseţea dăruirii lui Cristos şi Bisericii, şi să reînnoiască familiile creştine potrivit planului lui Dumnezeu, pentru ca să fie locuri de har şi de sfinţenie, teren fertil pentru vocaţiile la preoţie şi la viaţa consacrată”.
