Cardinalul Angelo Amato vorbeşte despre recentele decrete aprobate de Papa (II)
07.07.2012, Vatican (Catholica) - Cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor, a vorbit într-un interviu acordat pentru L’Osservatore Romano despre cele 16 decrete din cadrul unor procese de beatificare şi canonizare pe care, la 28 iunie 2012, Papa Benedict al XVI-lea le-a autorizat să fie promulgate. Vă oferim acum a doua parte a acestui interviu, apărut în traducere pe Ercis.ro
– Aceste decrete se referă la oameni din toate categoriile sociale, ca braziliana Nha Chica, o femeie din popor.
– Era o laică foarte simplă, o botezată care a renunţat la averile sale şi la o familie proprie pentru a edifica poporul şi pe ceilalţi botezaţi cu rugăciunea şi caritatea. Toţi o considerau sfântă deja când era în viaţă şi această faimă a continuat să se răspândească, astfel încât anul trecut a fost aprobat decretul despre virtuţile sale eroice şi imediat după aceea a fost recunoscută minunea. Astfel Domnul s-a îngrijit cu un sigiliu de sus ca să se decreteze sfinţenia acestei laice.
– De la o femeie umilă la un Cardinal al Sfintei Biserici Romane. Cine a fost Sisto Riario Sforza?
– A fost o figură renumită foarte importantă din secolul al XIX-lea italian şi napolitan, care a combătut mai ales anumite devieri ideologice socio-politice. A promovat o pastoraţie capilară, indicând clerului coordonatele unui apostolat eficace, din punctul de vedere al catehezei şi al predicării. A fost de origine nobilă, dar a trăit în mare sărăcie, dând din caritate tot ceea ce avea săracilor.
– O altă figură foarte cunoscută a fost Arhiepiscopul Fulton Sheen.
– A fost un personaj vestit în întreaga Biserică datorită transmisiunilor sale pe reţelele de televiziune şi radio din SUA, unde avea emisiuni religioase foarte urmărite nu numai de către catolici, ci de toţi americanii. A fost un predicator strălucit şi în vestirea Evangheliei a fost una dintre cele mai semnificative figuri din comunicarea pastorală. Cred că este un semn al timpurilor că această cauză s-a făcut chiar în apropierea Anului Credinţei şi a Sinodului despre noua evanghelizare. Arhiepiscopul Sheen a pus talentele sale în slujba comunicării, făcând Evanghelia plăcută şi accesibilă tuturor. A obţinut multe convertiri prin predicarea sa, şi pentru că exista armonie între ceea ce vestea şi ceea ce trăia personal. Arhiepiscopul Fulton Sheen va face mult bine astăzi Bisericii nord-americane.
– Foarte cunoscut este şi Episcopul Alvaro del Portillo, primul succesor al Sf. Jose Maria Escriva de Balaguer la conducerea Opus Dei.
– Este recunoscut de toţi că Episcopul del Portillo a fost o persoană de mare simplitate, umilinţă, inteligenţă, dar mai ales sfinţenie. Să nu uităm că printre preoţi există şi un paroh olandez: Ludovic Tijssen. Olanda are nevoie şi ea ca niciodată de exemple pozitive sacerdotale. Desigur este vorba încă despre decretul referitor la venerabilitate, însă este important să subliniem virtuţile sale eroice. Între altele, există şi o minune atribuită mijlocirii pr. Luca Passi, preot diecezan, întemeietor al Congregaţiei Surorilor Maestre ale Sfintei Dorotea. Doresc să citez şi virtuţile eroice ale Mariei Giuseppa a Preasfintei Inimi, o soră canadiancă întemeietoare a Slujitoarelor Inimii Neprihănite a Mariei. Decretele se referă şi la alte călugăriţe. Între acestea, Maria Angelina Teresa, înainte de profesiunea călugărească Brigida Teresa McCrory, întemeietoare a surorilor carmelitane pentru bătrâni şi bolnavi.
– La 21 octombrie, în timpul Sinodului Episcopilor şi chiar la începutul Anului Credinţei, Papa va canoniza şapte noi sfinţi. Ce semnificaţie va avea celebrarea aceea?
– În această privinţă, doresc să semnalez mai ales două figuri de tineri care vor fi canonizaţi în acea împrejurare. Una născută în America, de 24 de ani, Caterina Tekakwhita, fiica unui şef de trib păgân, care a trăit între anii 1656-1680. Mama sa era creştină şi ea, în pofida suferinţelor şi persecuţiilor, a menţinut integră identitatea sa baptismală, devenind exemplu nu numai pentru catolici, ci pentru toţi nativii americani. Acelaşi lucru se poate spune despre un tânăr catehet filipinez, Petru Calungsod, care a trăit şi el în anii 1600 şi a murit martir la 18 ani. Două mărturii care arată că tinerii – atât bărbaţi cât şi femei – sunt exponenţi cu titlu deplin ai sfinţeniei creştine, de orice cultură ar aparţine. Sunt capabili să trăiască Evanghelia în mod integral până la dăruirea propriei vieţi. Însă în luna octombrie va fi şi o altă celebrare importantă.
– Despre ce este vorba?
– La 7 octombrie, la deschiderea Sinodului, în Bazilica San Pietro, vor fi proclamaţi doi noi învăţători ai Bisericii: Sf. Ioan de Avila, un mare formator de preoţi cunoscut mai ales în America Latină, şi Hildegard de Bingen, o abatesă benedictină, mare mistică şi personaj cu o cultură enciclopedică. Este foarte cunoscută în Germania, mai ales datorită aspectelor cele mai comprehensibile culturii laice, cum ar fi muzica sau cunoaşterea plantelor. Pentru Biserică este important caracterul său exemplar de viaţă şi învăţătura sa spirituală şi teologică. Într-adevăr o figură frumoasă. Cererea de a fi declarată învăţătoare a fost înaintată de Episcopatul german la sfârşitul anilor 1960. Am găsit în arhivă şi un document semnat de toţi Episcopii germani: a treia semnătură este cea a Cardinalului de atunci Joseph Ratzinger. Papa, la 10 mai, a promulgat decretul canonizării Hildegardei, adică al extinderii cultului său la toată Biserica.
