Pr. Petru-Sebastian Tamaş despre legătura între cateheză şi INTC
26.07.2012, Iaşi (Catholica) - Situl Ercis.ro a publicat ieri un interviu cu pr. Petru-Sebastian Tamaş, responsabil cu departamentul catehetic al Întâlnirii Naţionale a Tinerilor Catolici. Evenimentul a început ieri seară, reunind tineri din toate Diecezele şi Eparhiile catolice din România. Redăm integral interviul semnat de Alexandra Cojan şi Ana-Maria Blaga.
– Catehezele sunt momente de formare şi de împărtăşire a credinţei, un instrument indispensabil al Întâlnirii Naţionale a Tineretului Catolic. Cateheţii INTC din acest an sunt: pr. Cornel Cadar, pr. Ieronim Iacob şi pr. Iuliu Muntean. Părinte Petru-Sebastian Tamaş, cum le-aţi trezi interesul tinerilor care se sperie de cuvântul „cateheză”?
– Aş dori, în primul rând, să le spun că la cateheză este vorba despre ei, despre bucuria lor, despre cum pot fi bucuroşi cu adevărat. Nu cred că există tineri pe care să nu-i intereseze când vine vorba despre ei, despre bucuria lor, despre fericirea lor.
– Care este importanţa catehezelor pentru INTC?
E greu de conceput o întâlnire de credinţă fără cateheză. INTC este, înainte de toate, o întâlnire de credinţă. Momentele de cateheză sunt ocazii deosebite de cunoaştere a credinţei, de întărire în credinţă. Cu ajutorul catehezei avem ocazia să exploatăm aspectele cele mai profunde ale realităţii. INTC nu este o întâlnire superficială, nu este doar o simplă întâlnire şi de cunoaştere reciprocă, ci este o întâlnire care vrea să ne ajute să găsim răspuns la întrebările importante ale vieţii. Lucrul acesta se întâmplă la cateheză.
– Cum i-aţi ales pe cei trei cateheţi?
Alegerea cateheţilor aparţine întregii echipe de organizare a INTC. Am încercat să găsim preoţi care au avut o experienţă formativă cu tinerii, preoţi care au o putere deosebită de comunicare a mesajului, preoţi care provin din diferite zone ale ţării şi care să reprezinte ambele rituri ale Bisericii Catolice din România.
– Un mesaj pentru animatorii grupurilor şi unul pentru participanţi.
Animatorilor le-aş spune că misiunea lor la INTC este aceea de a fi în mijlocul celorlalţi mărturii vii ale bucuriei care trebuie să-i cuprindă pe toţi. Ceilalţi sunt cu ochii pe ei. Orice gest, orice cuvânt sunt o mărturie de credinţă. Participanţilor le-aş spune că dacă tot au venit la INTC ar fi păcat să nu trăiască din plin aceste zile. Dacă tot au venit la Iaşi, iar tema întâlnirii face referinţă la bucurie, ar fi păcat să se întoarcă acasă fără această bucurie.
