Sr. Cornelia Pivniceru: Etiopia este noua mea misiune

04.08.2012, (Catholica) - Publicaţia „Actualitatea creştină” a publicat în ultimul număr un interviu cu sr. Cornelia Pivniceru, din Congregaţia Surorilor de Caritate ale Sfintei Ioana Antida Thouret. Sora este descrisă ca „mereu în mişcare, mereu gata să descreţească frunţile printr-o şotie sau o glumă bună, chiar şi în situaţii care ar fi putut părea tragice; […] foarte atentă la nevoile celorlalţi, dar într-un fel natural, camaraderesc, care te făcea să o simţi foarte aproape.” Iată interviul.

– Cum aţi cunoscut Congregaţia Surorilor de Caritate şi ce v-a determinat să vă alăturaţi lor?

– Le-am cunoscut pe surori în anul 1997 printr-o invitaţie la Biserica Romano-Catolică. Trebuie să specific că eram creştin-ortodoxă pe vremea aceea. Primul contact cu această Biserică m-a făcut să mă îndrăgostesc de Liturghie. Acest fapt m-a determinat să cer părintelui Martin, din parohia Maica Îndurerată – Bucureştii Noi, să devin catolică. Pregătirea am urmat-o cu Surorile de Caritate ale Sfintei Ioana Antida. Astfel, le-am cunoscut mai îndeaproape modul de viaţă şi carisma şi, după o perioadă, am simţit dorinţa de a mă alătura lor pentru a-i aparţine lui Dumnezeu prin consacrare.

– De cât timp sunteţi soră de caritate şi care au fost momentele cele mai importante/frumoase ale vieţii dumneavoastră consacrate?

– Sunt soră de caritate din anul 2002: atunci am depus primele voturi de sărăcie, curăţie, ascultare şi slujire a săracilor. Momentele cele mai importante au fost acelea în care am simţit cât de mult sunt iubită de Dumnezeu: au fost multe… Alte momente frumoase au fost acelea ale misiunii printre tinerii din parohia Maica Îndurerată din Bucureştii Noi, cu tinerii din echipa diecezană şi misiunea în Spitalul Sfânta Maria din Bucureşti, unde am lucrat câţiva ani în Secţia de Terapie Intensivă şi Anestezie. Peste tot am descoperit oameni deosebiţi, pentru care îi mulţumesc lui Dumnezeu mereu.

– Cum au privit cei apropiaţi alegerea dumneavoastră?

– Iniţial, părinţilor le-a fost greu să înţeleagă această alegere a mea, însă pe parcurs, văzând bucuria din inima mea, s-au convins că acesta este drumul meu şi l-au acceptat, chiar dacă le este greu. Prietenii mă susţin, deşi şi lor le-ar plăcea ca eu să fiu în mijlocul lor, şi le e greu să mă ştie departe.

– Aţi lucrat mult în medii necatolice. Cum este văzută acolo problema lui Dumnezeu, religia, Biserica?

– În mediul în care am lucrat, Dumnezeu nu este o problemă; oamenii sunt credincioşi, îl respectă şi îl iubesc pe Dumnezeu. Din păcate, Biserica nu este văzută prea bine, din cauza mărturiei negative pe care o dau unii dintre membrii săi. Aşa se întâmplă că unii oameni rămân şocaţi şi se îndepărtează de Biserică, dar nu de Dumnezeu.

– Etiopia – ce înseamnă pentru dumneavoastră? Ştim că v-aţi dorit mult să ajungeţi acolo. Cine vă aşteaptă la celălalt capăt al drumului?

– Etiopia este noua mea misiune, noua mea destinaţie pentru următoarea perioadă. Am simţit dorinţa de a merge în Africa încă din anul 1998. Nu am ştiut când voi fi trimisă şi unde, însă acum că acest vis devine realitate pot spune că sunt bucuroasă şi am încredere că Dumnezeu mă însoţeşte şi mă aşteaptă la celălalt capăt al drumului. Aici voi întâlni copii, tineri, adulţi ce au nevoie de diferite îngrijiri pe plan spiritual, material, medical. Misiunea surorilor de caritate, care lucrează şi în Etiopia, este în primul rând aceea de a arăta iubirea Tatălui tuturor celor pe care îi întâlnesc, în special
celor săraci.

– Pe lângă rugăciunile şi gândurile noastre bune (care vă vor însoţi cu siguranţă), în ce fel am putea contribui de aici, din Romania, la munca surorilor de caritate din Etiopia?

– Pe lângă susţinerea prin rugăciunea voastră, cei care se simt chemaţi pot contribui printr-o perioadă de voluntariat mai lungă sau mai scurtă, prin oferirea de donaţii ce vor ajuta la creşterea copiilor malnutriţi, la tratarea bolnavilor, la educaţia copiilor şi a tinerilor. Un alt mod de a ajuta este adopţia la distanţă a copiilor. Pentru oricare dintre aceste posibilităţi, cei doritori pot lua legătura cu Congregaţia Surorilor de Caritate ale Sfintei Ioana Antida din Bucureşti.