Papa explică cele nouă căi de rugăciune ale Sf. Dominic
09.08.2012, Castel Gandolfo (Catholica) - În sărbătoarea Sf. Dominic, Papa Benedict al XVI-lea l-a lăudat pe fondatorul Ordinului Predicatorilor, descriindu-l ca „om al rugăciunii, îndrăgostit de Dumnezeu”, ale cărui nouă căi de rugăciune sunt un exemplu pentru viaţa creştină de zi cu zi. Sf. Dominic, a susţinut Sfântul Părinte, uneşte proclamarea Evangheliei cu „mărturia unei vieţi în sărăcie”. „În fiecare moment, rugăciunea a fost forţa care a reînnoit şi a făcut tot mai rodnice operele sale apostolice”, a spus Pontiful în audienţa generală ţinută la 8 august la reşedinţa de vară de la Castel Gandolfo.
„În Sfântul Dominic putem vedea un exemplu de integrare armonioasă între contemplarea misterelor divine şi activitatea apostolică. După mărturiile persoanelor mai apropiate de el, ‘el vorbea mereu cu Dumnezeu sau despre Dumnezeu’. Această observaţie arată comuniunea sa profundă cu Domnul şi, în acelaşi timp, angajarea constantă de a-i conduce pe alţii la această comuniune cu Dumnezeu.” În timp ce Sf. Dominic nu a lăsat în urmă lucrări pe care să le fi semnat personal, „tradiţia dominicană a preluat şi a transmis experienţa sa vie într-o operă cu titlul: ‘Cele nouă căi de a se ruga ale Sfântului Dominic’. Această carte a fost compusă între anii 1260-1288 de un frate dominican; ea ne ajută să înţelegem ceva din viaţa interioară a sfântului şi ne ajută şi pe noi, cu toate diferenţele, să învăţăm ceva despre modul în care trebuie să ne rugăm.”
Papa a evidenţiat, pornind de la primele şapte căi, „trei forme: în picioare, în genunchi, prosternat la pământ”, care „exprimă o atitudine corporală şi una spirituală”. A trecut apoi la ultimele două căi, care „corespund la două practici de evlavie trăite în mod obişnuit de către sfânt. Înainte de toate, meditaţia personală, unde rugăciunea capătă o dimensiune şi mai intimă, ferventă şi înseninătoare. […] Apoi rugăciunea în timpul călătoriilor dintre un convent şi altul; recita Laudele, Ora Medie, Vesperele cu însoţitorii şi, străbătând văile sau colinele, contempla frumuseţea creaţiei.” La final Pontiful a subliniat importanţa „mărturiei credinţei, pe care fiecare creştin trebuie s-o dea în familie, la locul de muncă, în angajarea socială şi chiar în momentele de destindere, se află rugăciunea, contactul personal cu Dumnezeu”.
Şi a încheiat astfel: „Acest sfânt ne aminteşte şi importanţa atitudinilor exterioare în rugăciunea noastră. Îngenuncherea, a sta în picioare în faţa Domnului, a îndrepta privirea spre Cel Răstignit, oprirea şi reculegerea în tăcere, nu sunt secundare, ci ne ajută să fim în relaţie cu Dumnezeu în interior, cu toată persoana. Aş vrea să amintesc încă o dată necesitatea pentru viaţa noastră spirituală de a găsi zilnic momente pentru a ne ruga cu linişte; trebuie să ne luăm acest timp în special în concediu, să avem un pic de timp pentru a vorbi cu Dumnezeu. Va fi şi un mod pentru a-l ajuta pe cel care este aproape de noi ca să intre în raza luminoasă a prezenţei lui Dumnezeu, care aduce pacea şi iubirea de care avem nevoie cu toţii. Mulţumesc.”
