Pr. Louis Brisson, purtător de iubire în epoca industrializării
26.09.2012, Roma (Catholica) - În Catedrala franceză din Troyes, la 150 de km de Paris, s-a desfăşurat sâmbătă, 22 septembrie 2012, după amiază, ceremonia de beatificare a preotului Louis Brisson, fondator al Oblaţilor şi al Oblatelor Sfântului Francisc de Sales. Născut în 1817 într-un sat din regiunea franceză Champagne, pr. Brisson s-a distins prin caritatea deosebită faţă de familiile de ţărani şi muncitori. A murit în 1908. Pentru celebrarea euharistică şi ritul beatificării, Papa Benedict al XVI-lea l-a trimis în Franţa pe Cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, aflăm de pe situl Radio Vatican.
Louis Brisson s-a născut într-o familie de vânzători, purtând însă în inimă atracţia spre un alt gen de bogăţie. În 1840, la 23 de ani, a primit hirotonirea preoţească, cu un an înaintea Sf. Ioan Bosco şi doi ani înainte de naşterea Sf. Alois Guanella. Vocaţia lor a avut un numitor comun: îndrăgostiţi de Cristos, au simţit urgenţa de a-i duce iubirea între cei mai săraci ai timpului. Numit capelan la Mănăstirea Vizitaţiunii din Troyes, pr. Brisson a început să cunoască îndeaproape spiritualitatea Sf. Francisc de Sales, care îi va lăsa în suflet o amprentă decisivă, după cum a spus Cardinalul Angelo Amato: „O primă trăsătură este familiaritatea cu figura şi gândirea Sf. Francisc de Sales. A doua este dinamismul său apostolic, mai ales faţă de tineri. De exemplu, a fondat mai multe ateliere şi cămine pentru tinerele muncitoare, prezente pe atunci în număr foarte mare în oraşul industrial Troyes”.
Pr. Brisson nu s-a oprit aici. A pus operele sociale pentru femei în mâinile a două tinere pe care le-a avut ca eleve la mănăstire, dând astfel viaţă Congregaţiei Oblatele Sf. Francisc de Sales. Acelaşi sfânt va fi reperul Congregaţiei de bărbaţi. Ambele instituţii religioase s-au dezvoltat rapid, cu şcoli, cămine, colegii şi misionari în alte ţări. La începutul secolului XX, însă, Franţa a votat legea care impune separarea netă între Biserică şi stat. A fost începutul unei adevărate persecuţii, cu expulzări de preoţi şi călugări din cele două Congregaţii, dar şi exproprieri în lanţ. Mare parte din iniţiativele oblatelor şi oblaţilor au fost reduse la zero. Tocmai în acest moment, a afirmat Cardinalul Amato, a ieşit în evidenţă calitatea sfinţeniei sale: „Tăria şi perseverenţa în bine. În aceşti ani de suferinţă, a strălucit mai mult ca oricând marea seninătate a spiritului şi încrederea sa nemărginită în Providenţa divină. A murit pe 2 februarie 1908, la 91 de ani. În aceeaşi zi i-au scos la licitaţie casa, mobila şi chiar patul de cânepă pe care îşi dăduse sufletul. Dar nimeni nu a reuşit să distrugă faima sa de sfinţenie, care, dimpotrivă, a fost mereu vie în inima şi mintea tuturor, în special a fiilor spirituali”.
În 1953, la 45 de ani de la moartea pr. Brisson, în Ecuador, un copil de 9 ani a avut un accident grav. A fost călcat atât de rău de tractor încât medicii l-au pregătit pentru o sentinţă nemiloasă: nu va mai reuşi să meargă normal niciodată. Nu departe de locul accidentului se afla o comunitate de oblate, care cunoşteau familia copilului. Au început împreună o novenă de rugăciune prin mijlocirea fondatorului lor, pr. Brisson. La scurt timp, copilul s-a vindecat fără nicio terapie sau aparat ortopedic, dar atât de bine încât mai târziu va ajunge în aeronautica americană. Vindecarea neaşteptată şi definitivă i-a făcut pe mulţi să creadă că este vorba de o minune, şi a fost recunoscută ca atare. De la cinstea altarelor, noul fericit continuă să mijlocească pentru cei sărmani, bolnavi şi lipsiţi de speranţă.
