Realism şi speranţă în faţa crizei
26.09.2012, Vatican (Catholica) - Sâmbătă dimineaţa, 22 septembrie, la Castelgandolfo, Papa Benedict al XVI-lea i-a primit pe participanţii la o întâlnire organizată de Internaţionala Democrată Creştină, al cărei preşedinte este politicianul italian Pier Ferdinando Casini. „Implicarea creştinilor în societate”, le-a spus Pontiful, „nu trebuie să scadă, ci trebuie să fie propusă cu o înnoită vitalitate, în faţa persistenţei – iar în unele cazuri a înrăutăţirii – problemelor cu care ne confruntăm.”
Printre aceste probleme Papa a menţionat criza economică, a cărei complexitate şi gravitate „pe bună dreptate provoacă îngrijorare. Şi totuşi, în faţa acestei situaţii creştinii sunt chemaţi să acţioneze şi să se exprime cu un spirit profetic, adică cu un spirit capabil să vadă în aceste transformări prezenţa continuă şi misterioasă a lui Dumnezeu în istorie, şi astfel să îşi asume noile responsabilităţi cu realism, credinţă şi speranţă”. Sfântul Părinte le-a mai spus participanţilor la audienţă: „Angajamentul vostru politic şi instituţional nu trebuie să se limiteze la a răspunde cererilor logicii de piaţă. În schimb scopul lui central şi indispensabil trebuie să rămână căutarea binelui comun, înţeles corect, şi promovarea şi apărarea demnităţii inalienabile a persoanei umane.”
„Învăţătura Conciliului Vatican II că ‘ordinea lucrurilor trebuie subordonată ordinii persoanelor, şi nu invers’ este mai validă astăzi ca niciodată. Această ordine nu poate fi discernută fără o atenţie constantă la Cuvântul lui Dumnezeu şi la Magisteriul Bisericii. Ariile în care acest discernământ decisiv trebuie exercitat sunt acelea care ating cele mai vitale şi delicate interese ale persoanei, locul unde se fac alegerile fundamentale privitoare la sensul vieţii şi căutarea fericirii. Aceste arii nu sunt separate unele de altele ci profund interconectate.” Papa a continuat: „Progresul autentic al societăţii umane nu poate să ignore politicile care protejează şi apără căsătoria, precum şi comunitatea. Adoptarea acestor politici nu este doar datoria statelor ci şi a comunităţii internaţionale ca întreg, pentru a inversa tendinţa spre o mai mare izolare a persoanei, care duce la suferinţa şi erodarea atât a indivizilor cât şi a societăţii.”
